Am hotărât dar în mine să* nu mă întorc la voi cu întristare.
Căci, dacă vă întristez, de la cine să mă aştept la bucurie, dacă nu de la cel întristat de mine?
Şi v-am scris cum v-am scris, ca, la venirea mea, să* n-am întristare din partea celor ce trebuiau să-mi facă bucurie şi sunt** încredinţat, cu privire la voi toţi, că bucuria mea este bucuria voastră a tuturor.
V-am scris cu multă mâhnire şi strângere de inimă, cu ochii scăldaţi în lacrimi, nu* ca să vă întristaţi, ci ca să vedeţi dragostea nespus de mare pe care o am faţă de voi.
Iertarea celui pedepsit
Este destul pentru omul acesta pedeapsa care i-a fost dată de* cei mai mulţi;
De aceea, vă rog să vă arătaţi iarăşi dragostea faţă de el,
căci v-am scris şi cu gândul ca să vă pun la încercare şi să văd dacă sunteţi* ascultători în totul.
Dar pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. În adevăr, ce am iertat eu – dacă am iertat ceva – am iertat pentru voi, în faţa lui Hristos,
ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi, căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.
Când am ajuns* la Troa pentru Evanghelia lui Hristos, măcar că mi se deschisese acolo o uşă** în Domnul,
n-am* avut linişte în duhul meu, fiindcă n-am găsit pe fratele meu Tit; de aceea mi-am luat ziua bună de la fraţi şi am plecat în Macedonia.
Slujba apostolului
În adevăr, noi suntem înaintea lui Dumnezeu o mireasmă a lui Hristos printre* cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre** cei ce sunt pe calea pierzării:
pentru aceştia*, o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Şi cine** este de ajuns pentru aceste lucruri?
Căci noi nu stricăm* Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi, ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.