Începem^* noi iarăși să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuință, ca unii, de epistole^** de laudă către voi sau de la voi?

Voi^* sunteți epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii.

Voi sunteți arătați ca fiind epistola lui Hristos, scrisă^* de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe niște^** table de piatră, ci pe niște^† table care sunt inimi de carne.

Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos.

Nu^* că noi, prin noi înșine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia^** noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu,

care ne-a și făcut în stare să fim slujitori^* ai unui legământ^** nou, nu al slovei^†, ci al Duhului, căci slova^†† omoară, dar^*† Duhul dă viața.

Acum, dacă slujba^* aducătoare de moarte, scrisă^** și săpată în pietre, era cu atâta slavă încât^† fiii lui Israel nu puteau să-și pironească ochii asupra feței lui Moise din pricina strălucirii feței lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare,

cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba^* Duhului?

Dacă slujba aducătoare de osândă a fost slăvită, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba^* aducătoare de neprihănire?

Și în privința aceasta, ce a fost slăvit nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult.

În adevăr, dacă ce era trecător era cu slavă, cu cât mai mult va rămâne în slavă ce este netrecător!

Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm^* cu multă îndrăzneală

și nu facem ca Moise, care^* își punea o maramă peste față, pentru ca fiii lui Israel să nu-și pironească ochii asupra sfârșitului a ceea ce era trecător^**.

Dar ei au rămas greoi la minte^*: căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această maramă rămâne neridicată, fiindcă marama este dată la o parte în Hristos.

Da, până astăzi, când se citește Moise, rămâne o maramă peste inimile lor.

Dar ori de câte ori^* vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată^**.

Căci Domnul^* este Duhul, și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.

Noi toți privim cu fața descoperită, ca^* într-o oglindă, slava^** Domnului și suntem schimbați^† în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.