Începem^* noi iarăşi să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuinţă, ca unii, de epistole^** de laudă către voi sau de la voi?

Voi^* sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii.

Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă^* de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte^** table de piatră, ci pe nişte^† table care sunt inimi de carne.

Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos.

Nu^* că noi, prin noi înşine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia^** noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu,

care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori^* ai unui legământ^** nou, nu al slovei^†, ci al Duhului, căci slova^†† omoară, dar^*† Duhul dă viaţa.

Acum, dacă slujba^* aducătoare de moarte, scrisă^** şi săpată în pietre, era cu atâta slavă încât^† fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare,

cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba^* Duhului?

Dacă slujba aducătoare de osândă a fost slăvită, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba^* aducătoare de neprihănire?

Şi în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult.

În adevăr, dacă ce era trecător era cu slavă, cu cât mai mult va rămâne în slavă ce este netrecător!

Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm^* cu multă îndrăzneală

şi nu facem ca Moise, care^* îşi punea o maramă peste faţă, pentru ca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfârşitului a ceea ce era trecător^**.

Dar ei au rămas greoi la minte^*: căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această maramă rămâne neridicată, fiindcă marama este dată la o parte în Hristos.

Da, până astăzi, când se citeşte Moise, rămâne o maramă peste inimile lor.

Dar ori de câte ori^* vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată^**.

Căci Domnul^* este Duhul, şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.

Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca^* într-o oglindă, slava^** Domnului şi suntem schimbaţi^† în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.