De aceea, fiindcă avem slujba aceasta^*, după îndurarea^** pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală.

Ca unii care am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm^* Cuvântul lui Dumnezeu. Ci^**, prin arătarea adevărului, ne^† facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu.

Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită^* pentru cei ce sunt pe calea pierzării,

a căror^* minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul^** veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina^† Evangheliei slavei lui Hristos, care^†† este chipul lui Dumnezeu.

Căci^* noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi^** suntem robii voştri, pentru Isus.

Căci Dumnezeu, care^* a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a^** luminat inimile, pentru ca să facem^† să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.

Comoara aceasta o purtăm în nişte vase^* de lut, pentru ca^** această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi.

Suntem încolţiţi^* în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi;

prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos^*, dar nu omorâţi.

Purtăm întotdeauna^* cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca^** şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru.

Căci noi cei vii totdeauna^* suntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor.

Astfel că în noi lucrează moartea^*, iar în voi, viaţa.

Însă fiindcă avem acelaşi^* duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut^**, de aceea am vorbit!” şi noi credem, şi de aceea vorbim.

Şi ştim că Cel^* ce a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va face să ne înfăţişăm împreună cu voi.

Căci toate^* aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru ca harul^** mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţumirile spre slava lui Dumnezeu.

De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru^* se înnoieşte din zi în zi.

Căci întristările noastre uşoare^* de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.

Pentru că noi nu ne uităm^* la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.