În al şaptesprezecelea an al lui Pecah, fiul lui Remalia, a început să domnească Ahaz^*, fiul lui Iotam, împăratul lui Iuda.

Ahaz avea douăzeci de ani când a ajuns împărat şi a domnit şaisprezece ani la Ierusalim. El n-a făcut ce este plăcut înaintea Domnului Dumnezeului său, cum făcuse tatăl său David.

Ci a umblat în calea împăraţilor lui Israel şi chiar a trecut^* pe fiul său prin foc, după urâciunile^** neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.

A adus jertfe şi tămâie pe înălţimi^*, pe dealuri şi sub toţi copacii verzi.

Atunci^*, Reţin, împăratul Siriei, şi Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, s-au suit împotriva Ierusalimului ca să lupte împotriva lui. Au împresurat pe Ahaz, dar n-au putut să-l biruiască.

În acelaşi timp, Reţin, împăratul Siriei, a adus iarăşi Elatul^* sub stăpânirea sirienilor; a izgonit pe evrei din Elat şi sirienii au venit la Elat, unde au locuit până în ziua de azi.

Ahaz a trimis soli lui^* Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, să-i spună: „Eu sunt robul tău şi fiul tău; suie-te şi izbăveşte-mă din mâna împăratului Siriei şi din mâna împăratului lui Israel, care se ridică împotriva mea.”

Şi Ahaz^* a luat argintul şi aurul din Casa Domnului şi din vistieriile casei împăratului şi le-a trimis ca dar împăratului Asiriei.

Împăratul Asiriei l-a ascultat. S-a suit împotriva Damascului, l-a^* luat, a dus pe locuitori în robie la Chir şi a omorât pe Reţin.

Împăratul Ahaz s-a dus la Damasc înaintea lui Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei. Şi, văzând altarul din Damasc, împăratul Ahaz a trimis preotului Urie chipul şi înfăţişarea acestui altar, întocmai cum era făcut.

Preotul Urie a făcut un altar întocmai după chipul trimis din Damasc de împăratul Ahaz şi preotul Urie l-a făcut mai înainte ca să se întoarcă împăratul Ahaz din Damasc.

La venirea lui din Damasc, împăratul a văzut altarul, s-a apropiat^* de el şi s-a suit pe el.

A ars pe el arderea-de-tot şi darul de mâncare, a vărsat jertfele de băutură şi a stropit pe altar sângele jertfelor de mulţumire.

A îndepărtat dinaintea casei altarul^* de aramă care era înaintea Domnului, ca să nu fie între noul altar şi Casa Domnului; l-a pus lângă noul altar, spre miazănoapte.

Şi împăratul Ahaz a dat următoarea poruncă preotului Urie: „Să arzi pe altarul cel mare arderea-de-tot de dimineaţă şi darul de mâncare de seară, arderea-de-tot^* a împăratului şi darul lui de mâncare, arderile-de-tot ale întregului popor din ţară şi darurile lor de mâncare, să torni pe el jertfele lor de băutură şi să stropeşti pe el tot sângele arderilor-de-tot şi tot sângele jertfelor; cât despre altarul de aramă, nu-mi pasă de el.”

Preotul Urie a făcut întocmai cum poruncise împăratul Ahaz.

Şi împăratul^* Ahaz a sfărâmat tăbliile^** de la temelie şi a scos lighenele de pe ele. A dat jos marea^† de pe boii de aramă care erau sub ea şi a pus-o pe o pardoseală de piatră.

De hatârul împăratului Asiriei, a schimbat în Casa Domnului pridvorul Sabatului care fusese zidit acolo, precum şi intrarea de afară a împăratului.

Celelalte fapte ale lui Ahaz şi tot ce a făcut el nu sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?

Ahaz a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat^* cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi în locul lui a domnit fiul său Ezechia.