Prezbiterul către aleasa Doamnă şi către copiii ei, pe^* care-i iubesc în adevăr – şi nu numai eu, ci toţi cei ce cunosc adevărul^** –,

pentru adevărul acesta care rămâne în noi şi care va fi cu noi în veac:

Harul, îndurarea şi pacea să fie^* cu voi din partea lui Dumnezeu Tatăl şi din partea Domnului Isus Hristos, Fiul Tatălui, în adevăr^** şi în dragoste!

M-am bucurat foarte mult când am aflat pe unii din copiii tăi umblând^* în adevăr, după porunca pe care am primit-o de la Tatăl.

Şi acum, te rog, Doamnă, nu^* ca şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă, ci cea pe care am avut-o de la început: să^** ne iubim unii pe alţii!

Şi dragostea stă^* în vieţuirea după poruncile Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblaţi, după cum^** aţi auzit de la început.

Căci în lume s-au răspândit mulţi^* amăgitori, care^** nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iată^† amăgitorul, iată antihristul!

Păziţi-vă^* bine să^** nu pierdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină.

Oricine^* o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta are pe Tatăl şi pe Fiul.

Dacă vine cineva la voi şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i^* ziceţi: „Bun venit!”

Căci cine-i zice: „Bun venit!” se face părtaş faptelor lui rele.

Aş vrea să vă spun multe^* lucruri, dar nu voiesc să vi le scriu pe hârtie şi cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin la voi şi să vă vorbesc gură către gură, pentru ca^** bucuria noastră să fie deplină.

Copiii surorii tale alese îţi^* trimit sănătate. Amin.