1/3
Text:

A DOUA EPISTOLĂ SOBORNICEASCĂ A LUI PETRU

1

Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credinţă de acelaşi* preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos:

2

Harul* şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos!

3

Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin* cunoaşterea Celui ce** ne-a chemat prin slava şi puterea Lui,

4

prin* care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi** firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.

5

De aceea, daţi-vă* şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa**;

6

cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;

7

cu evlavia, dragostea de fraţi*; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.

8

Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici* leneşi, nici neroditori în ceea ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.

9

Dar cine nu are aceste lucruri este* orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţit** de vechile lui păcate.

10

De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să* vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră, căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi** aluneca niciodată.

11

În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.

12

De aceea voi* fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, măcar** că le ştiţi şi sunteţi tari în adevărul pe care-l aveţi.

13

Dar socotesc că este drept, cât* voi mai fi în cortul acesta, să** vă ţin treji aducându-vă aminte,

14

căci ştiu* că dezbrăcarea de cortul meu va veni deodată, după cum mi-a arătat Domnul** nostru Isus Hristos.

15

Îmi voi da osteneala dar ca, şi după moartea mea, să vă puteţi aduce totdeauna aminte de aceste lucruri.

16

În adevăr, v-am făcut cunoscute puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos nu întemeindu-ne pe nişte basme* meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut** noi înşine, cu ochii noştri, mărirea Lui.

17

Căci El* a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi slavă, atunci când, din slava minunată, s-a auzit deasupra Lui un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”

18

Şi noi înşine am auzit acest glas venind din cer, când eram cu El pe muntele* cel sfânt.

19

Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare, la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o* lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul** de dimineaţă în inimile voastre.

20

Fiindcă, mai întâi de toate, să ştiţi că nicio* prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură.

21

Căci nicio* prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci** oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.

Capitol 1 din 3
Folosește săgețile ← → pentru navigare