Preaiubiților, aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă, caut să vă trezesc* mintea sănătoasă prin înștiințări,
ca să vă fac să vă aduceți aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinții proroci și* de porunca Domnului și Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voștri.
Înainte* de toate, să știți că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi** după poftele lor
și vor zice: „Unde* este făgăduința venirii Lui? Căci de când au adormit părinții noștri, toate rămân așa cum erau de la începutul zidirii!”
și că* lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă.
Dar, preaiubiților, să nu uitați un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o* mie de ani, și o mie de ani sunt ca o zi.
Domnul nu* întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă** răbdare pentru voi și dorește† ca niciunul să nu piară, ci†† toți să vină la pocăință.
Ziua Domnului însă va* veni ca un hoț. În ziua aceea, cerurile** vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură și pământul, cu tot ce este pe el, va arde.
Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o* purtare sfântă și evlavioasă,
așteptând* și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor** pieri și trupurile cerești se† vor topi de căldura focului?
De aceea, preaiubiților, fiindcă așteptați aceste lucruri, siliți-vă să* fiți găsiți înaintea Lui fără prihană, fără vină și în pace.
Să credeți că îndelunga* răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris și preaiubitul nostru frate Pavel, după înțelepciunea dată lui,
ca și în toate epistolele lui, când vorbește* despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri greu de înțeles, pe care cei neștiutori și nestatornici le răstălmăcesc ca și pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.
Voi deci, preaiubiților, știind mai dinainte aceste* lucruri, păziți-vă**, ca nu cumva să vă lăsați târâți de rătăcirea acestor nelegiuiți și să vă pierdeți tăria,