Toate seminţiile lui Israel au venit^* la David, în Hebron, şi au zis: „Iată că noi suntem os^** din oasele tale şi carne din carnea ta.

Chiar odinioară, când Saul era împăratul nostru, tu^* povăţuiai şi strângeai pe Israel. Domnul ţi-a zis: ‘Tu vei paşte^** pe poporul Meu Israel şi vei fi căpetenia lui Israel.’”

Astfel, toţi bătrânii lui Israel au^* venit la împărat, în Hebron, şi împăratul^** David a făcut legământ cu ei la Hebron, înaintea^† Domnului. Şi au uns pe David împărat peste Israel.

David era în vârstă de treizeci de ani când s-a făcut împărat şi a domnit^* patruzeci de ani.

La Hebron, a domnit peste Iuda şapte^* ani şi şase luni şi, la Ierusalim, a domnit treizeci şi trei de ani peste tot Israelul şi Iuda.

Împăratul a mers cu oamenii lui asupra Ierusalimului^* împotriva iebusiţilor^**, locuitorii ţării. Ei au zis lui David: „Să nu intri aici, căci şi orbii, şi ologii ţi se vor împotrivi!” Prin aceasta voiau să spună că David nu va intra cu niciun chip aici.

Dar David a pus mâna pe cetăţuia Sionului: aceasta^* este cetatea lui David.

David zisese în ziua aceea: „Oricine va bate pe iebusiţi să arunce în canal pe şchiopii şi pe orbii aceia care sunt vrăjmaşii lui David^*.” De aceea se zice: „Orbul şi şchiopul să nu intre în Casa Domnului.”

David s-a aşezat în cetăţuie, pe care a numit-o cetatea^* lui David. A făcut întărituri de jur împrejur, în afară şi înăuntrul lui Milo (Cetăţuie).

David ajungea tot mai mare şi Domnul Dumnezeul oştirilor era cu el.

Hiram^*, împăratul Tirului, a trimis soli lui David şi lemn de cedru şi tâmplari şi cioplitori de piatră, care au zidit o casă lui David.

David a cunoscut că Domnul îl întărea ca împărat al lui Israel şi că-i ridica împărăţia din pricina poporului Său, Israel.

David^* şi-a mai luat ţiitoare şi neveste din Ierusalim după ce a venit din Hebron şi i s-au născut iarăşi fii şi fiice.

Iată^* numele celor ce i s-au născut la Ierusalim: Şamua, Şobab, Natan, Solomon,

Ibhar, Elişua, Nefeg, Iafia,

Elişama, Eliada şi Elifelet.

Filistenii au aflat^* că David fusese uns împărat peste Israel şi s-au suit toţi să-l caute. David, căruia i s-a dat de ştire, s-a coborât^** în cetăţuie.

Filistenii au venit şi s-au răspândit în valea^* Refaim.

David a^* întrebat pe Domnul: „Să mă sui împotriva filistenilor? Îi vei da în mâinile mele?” Şi Domnul a zis lui David: „Suie-te, căci voi da pe filisteni în mâinile tale.”

David a venit la Baal-Peraţim^*, unde i-a bătut. Apoi a zis: „Domnul a risipit pe vrăjmaşii mei dinaintea mea, ca nişte ape care se rup.” De aceea s-a dat locului aceluia numele Baal-Peraţim (Şesul rupturii).

Ei şi-au lăsat idolii acolo şi David şi oamenii lui i-au luat^*.

Filistenii^* s-au suit din nou şi s-au răspândit în valea Refaim.

David a întrebat^* pe Domnul. Şi Domnul a zis: „Să nu te sui, ci ia-i pe la spate şi mergi asupra lor în dreptul duzilor.

Când vei auzi un vuiet^* de paşi în vârfurile duzilor, atunci să te grăbeşti, căci Domnul^** merge înaintea ta, ca să bată oştirea filistenilor.”

David a făcut cum îi poruncise Domnul şi a bătut pe filisteni de la Gheba^* până la Ghezer^**.