1/4
Text:

EPISTOLA A DOUA A LUI PAVEL CĂTRE TIMOTEI

1

Pavel, apostol* al lui Hristos Isus, prin voia lui Dumnezeu, după făgăduinţa vieţii** care este în Hristos Isus,

2

către* Timotei, copilul meu preaiubit: Har, îndurare şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Hristos Isus, Domnul nostru!

3

Mulţumesc* lui Dumnezeu, căruia** Îi slujesc cu un cuget curat, din moşi-strămoşi, că neîntrerupt te pomenesc în rugăciunile mele, zi şi noapte.

4

Căci mi-aduc aminte* de lacrimile tale şi doresc să te văd, ca să mă umplu de bucurie.

5

Îmi aduc aminte de credinţa* ta neprefăcută, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois şi în mama** ta Eunice şi sunt încredinţat că şi în tine.

6

De aceea îţi aduc aminte să înflăcărezi* darul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele.

7

Căci Dumnezeu* nu ne-a dat un duh de frică, ci** de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.

8

Să nu-ţi fie ruşine dar* de mărturisirea** Domnului nostru, nici de mine, întemniţatul Lui. Ci†† suferă împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu.

9

El* ne-a mântuit şi ne-a** dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci†† după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte*† de veşnicii,

10

dar care a fost* descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru Hristos Isus, care** a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie.

11

Propovăduitorul şi apostolul ei* am fost pus eu şi învăţător al neamurilor.

12

Şi din pricina aceasta* sufăr aceste lucruri, dar nu mi-e ruşine, căci** ştiu în cine am crezut. Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat până în†† ziua aceea.

13

Dreptarul învăţăturilor* sănătoase pe care le-ai auzit de la mine ţine-l** cu credinţa†† şi dragostea care este în Hristos Isus.

14

Lucrul acela bun* care ţi s-a încredinţat păzeşte-l prin Duhul Sfânt, care** locuieşte în noi.

15

Ştii că cei ce sunt în Asia toţi* m-au părăsit**; între alţii şi Figel şi Ermogen.

16

Domnul să-Şi verse* îndurarea peste casa** lui Onisifor, căci de multe ori m-a mângâiat şi nu†† i-a fost ruşine de lanţul*† meu.

17

Nu numai atât, dar, când a fost în Roma, m-a căutat cu multă grijă şi m-a găsit.

18

Dea Domnul să* capete îndurare de la Domnul în** „ziua aceea”. Tu ştii foarte bine cât ajutor mi-a dat el în Efes.

Capitol 1 din 4
Folosește săgețile ← → pentru navigare