Vai de cei ce trăiesc^* fără grijă în Sion şi la adăpost pe muntele Samariei, vai de mai-marii^** aceştia ai celui dintâi dintre neamuri, la care aleargă casa lui Israel!…

Treceţi^* la Calne^** şi vedeţi, duceţi-vă de acolo până la Hamatul^† cel mare şi coborâţi-vă în Gat^††, la filisteni. Sunt oare cetăţile acestea mai înfloritoare^*† decât cele două împărăţii ale voastre şi este ţinutul lor mai întins decât al vostru?…

Credeţi^* că ziua nenorocirii^** este departe şi faceţi să se apropie^† domnia silniciei^††.

Ei se culcă pe paturi de fildeş şi stau întinşi alene pe aşternuturile lor; mănâncă miei din turmă şi viţei puşi la îngrăşat.

Aiurează^* în sunetul alăutei, se cred iscusiţi ca David^** în instrumentele de muzică.

Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn şi nu se întristează de prăpădul^* lui Iosif!

De aceea vor merge în robie în fruntea prinşilor de război şi vor înceta strigătele de veselie ale acestor desfătaţi.

Domnul^* Dumnezeu a jurat pe Sine Însuşi şi Domnul Dumnezeul oştirilor a zis: „Mi-e scârbă de mândria^** lui Iacov şi-i urăsc palatele, de aceea voi da în mâna vrăjmaşului cetatea cu tot ce este în ea.”

Şi, dacă vor mai rămâne zece oameni într-o casă, vor muri.

Când unchiul său va lua pe cel mort să-l ardă, ridicându-i oasele din casă, şi va întreba pe cel din fundul casei: „Mai este cineva cu tine?”, acela va răspunde: „Nimeni…” Iar celălalt va zice: „Tăcere^*! Căci^** nu trebuie să pomenim acum Numele Domnului!”

Căci iată că Domnul^* porunceşte să se dărâme casa cea mare^** şi să se facă bucăţi casa cea mică.

Pot caii să alerge pe o stâncă? Sau poate cineva să are marea cu boii, de aţi prefăcut judecata în otravă^* şi roada dreptăţii în pelin?

Vă bucuraţi de lucruri de nimic şi ziceţi: „Oare nu prin tăria noastră am câştigat noi putere?”

„De aceea, iată, voi ridica^* împotriva voastră, casa lui Israel”, zice Domnul Dumnezeul oştirilor, „un neam care vă va asupri de la intrarea Hamatului^** până la pârâul pustiei.”