Domnul Dumnezeu mi-a trimis următoarea vedenie. Iată, era un coş cu poame coapte.

El a zis: „Ce vezi, Amos?” Eu am răspuns: „Un coş cu poame coapte.” Şi Domnul mi-a zis: „A venit sfârşitul^* poporului Meu Israel; nu-l mai pot ierta^**!

În ziua aceea, cântecele Templului^* se vor preface în gemete”, zice Domnul Dumnezeu. „Pretutindeni vor arunca^** în tăcere o mulţime de trupuri moarte.”

Ascultaţi lucrul acesta, voi, care mâncaţi^* pe cel lipsit şi prăpădiţi pe cei nenorociţi din ţară!

Voi, care ziceţi: „Când va trece luna nouă, ca să vindem grâul, şi Sabatul^*, ca să deschidem grânarele, să micşorăm efa^** şi să mărim siclul şi să strâmbăm cumpăna ca să înşelăm?

Apoi, vom cumpăra pe cei nevoiaşi pe argint^* şi pe sărac, pe o pereche de încălţăminte şi vom vinde codina în loc de grâu.”

Domnul a jurat pe slava^* lui Iacov: „Niciodată^** nu voi uita niciuna din faptele lor!

Nu se va cutremura ţara^* din pricina acestor mişelii şi nu se vor jeli toţi locuitorii ei? Nu se va umfla toată ţara ca râul, ridicându-se şi coborându-se iarăşi ca râul^** Egiptului?

În ziua aceea”, zice Domnul Dumnezeu, „voi face să asfinţească soarele^* la amiază şi voi întuneca pământul ziua-n amiaza mare.

Vă voi preface sărbătorile în jale şi toate cântările, în bociri pentru morţi; voi acoperi toate coapsele cu saci^* şi voi face toate capetele pleşuve; voi arunca ţara într-o jale^** ca pentru un singur fiu şi sfârşitul ei va fi ca o zi amară.

Iată, vin zile”, zice Domnul Dumnezeu, „când voi trimite foamete în ţară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame şi sete după auzirea^* cuvintelor Domnului.

Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miazănoapte la răsărit, vor umbla istoviţi încoace şi încolo, ca să caute Cuvântul Domnului, şi tot nu-l vor găsi.

În ziua aceea, se vor topi de sete fetele frumoase şi flăcăii.

Ei, care jură^* acum pe păcatul^** Samariei şi zic: ‘Pe Dumnezeul tău cel viu, Dane!’ şi ‘Pe drumul^† Beer-Şebei!’ vor cădea şi nu se vor mai scula.”