Apoi m-am uitat şi iată că Mielul^* stătea pe muntele Sionului şi împreună cu El stăteau o^** sută patruzeci şi patru de mii, care^† aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său.

Şi am auzit venind din cer un glas ca^* un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce cântă cu alăuta^** şi cântau^† din alăutele lor.

Cântau o cântare^* nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ.

Ei nu s-au întinat cu femei, căci^* sunt verguri, şi^** urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost^† răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod^†† pentru Dumnezeu şi pentru Miel.

Şi în^* gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt^** fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

Şi am văzut un alt înger, care zbura^* prin mijlocul cerului cu o^** Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui^† neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod.

El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă^* de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui, şi închinaţi-vă^** Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!”

Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: „A^* căzut, a căzut Babilonul, cetatea^** cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!”

Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva^* fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână,

va bea^* şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat^** neamestecat în^† paharul mâniei Lui, şi va fi chinuit^†† în foc^*† şi în pucioasă înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.

Şi fumul^* chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei!

Aici^* este răbdarea sfinţilor, care^** păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.”

Şi am auzit un glas din cer care zicea: „Scrie: Ferice^* de acum încolo de morţii care^** mor în Domnul!” „Da”, zice Duhul, „ei^† se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!”

Apoi m-am uitat, şi iată un nor alb; şi pe nor şedea cineva care semăna^* cu un fiu al omului; pe cap avea^** o cunună de aur, iar în mână, o seceră ascuţită.

Şi un alt înger a^* ieşit din Templu şi striga cu glas tare Celui ce şedea pe nor: „Pune secera^** Ta şi seceră, pentru că a venit ceasul să seceri şi secerişul pământului^† este copt.”

Atunci, Cel ce şedea pe nor Şi-a aruncat secera pe pământ. Şi pământul a fost secerat.

Şi din Templul care este în cer a ieşit un alt înger, care avea şi el un cosor ascuţit.

Şi un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieşit^* din altar şi a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuţit: „Pune^** cosorul tău cel ascuţit şi culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei sunt copţi.”

Şi îngerul şi-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului şi a aruncat strugurii în teascul^* cel mare al mâniei lui Dumnezeu.

Şi teascul^* a fost călcat în picioare afară^** din cetate; şi din teasc a ieşit sânge până la zăbalele cailor^†, pe o întindere de o mie şase sute de stadii.