Apoi m-am uitat și iată că Mielul^* stătea pe muntele Sionului și împreună cu El stăteau o^** sută patruzeci și patru de mii, care^† aveau scris pe frunte Numele Său și Numele Tatălui Său.

Și am auzit venind din cer un glas ca^* un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; și glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce cântă cu alăuta^** și cântau^† din alăutele lor.

Cântau o cântare^* nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii și înaintea bătrânilor. Și nimeni nu putea să învețe cântarea afară de cei o sută patruzeci și patru de mii, care fuseseră răscumpărați de pe pământ.

Ei nu s-au întinat cu femei, căci^* sunt verguri, și^** urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost^† răscumpărați dintre oameni, ca cel dintâi rod^†† pentru Dumnezeu și pentru Miel.

Și în^* gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt^** fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

Și am văzut un alt înger, care zbura^* prin mijlocul cerului cu o^** Evanghelie veșnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui^† neam, oricărei seminții, oricărei limbi și oricărui norod.

El zicea cu glas tare: „Temeți-vă^* de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui, și închinați-vă^** Celui ce a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor!”

Apoi a urmat un alt înger, al doilea, și a zis: „A^* căzut, a căzut Babilonul, cetatea^** cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!”

Apoi a urmat un alt înger, al treilea, și a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva^* fiarei și icoanei ei și primește semnul ei pe frunte sau pe mână,

va bea^* și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat^** neamestecat în^† paharul mâniei Lui, și va fi chinuit^†† în foc^*† și în pucioasă înaintea sfinților îngeri și înaintea Mielului.

Și fumul^* chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Și nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei și icoanei ei și oricine primește semnul numelui ei!

Aici^* este răbdarea sfinților, care^** păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.”

Și am auzit un glas din cer care zicea: „Scrie: Ferice^* de acum încolo de morții care^** mor în Domnul!” „Da”, zice Duhul, „ei^† se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!”

Apoi m-am uitat, și iată un nor alb; și pe nor ședea cineva care semăna^* cu un fiu al omului; pe cap avea^** o cunună de aur, iar în mână, o seceră ascuțită.

Și un alt înger a^* ieșit din Templu și striga cu glas tare Celui ce ședea pe nor: „Pune secera^** Ta și seceră, pentru că a venit ceasul să seceri și secerișul pământului^† este copt.”

Atunci, Cel ce ședea pe nor Și-a aruncat secera pe pământ. Și pământul a fost secerat.

Și din Templul care este în cer a ieșit un alt înger, care avea și el un cosor ascuțit.

Și un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieșit^* din altar și a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuțit: „Pune^** cosorul tău cel ascuțit și culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei sunt copți.”

Și îngerul și-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului și a aruncat strugurii în teascul^* cel mare al mâniei lui Dumnezeu.

Și teascul^* a fost călcat în picioare afară^** din cetate; și din teasc a ieșit sânge până la zăbalele cailor^†, pe o întindere de o mie șase sute de stadii.