Apoi am^* văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că^** cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.

Şi eu am văzut^* coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită^** ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.

Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul^* lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.

El^* va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi^** moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici^† tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”

Cel ce^* şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată^**, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste^† cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.”

Apoi mi-a zis: „S-a^* isprăvit! Eu^** sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete îi voi^† da să bea fără plată din izvorul apei vieţii.

Cel ce va birui va moşteni aceste lucruri. Eu^* voi fi Dumnezeul lui şi el va fi fiul Meu.

Dar^* cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul^** care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”

Apoi unul din cei^* şapte îngeri care ţineau cele şapte potire pline cu cele din urmă şapte urgii a venit şi a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt mireasa^**, nevasta Mielului!”

Şi m-a dus, în^* Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea^** sfântă, Ierusalimul, care se cobora din cer, de la Dumnezeu,

având^* slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră preascumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul.

Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece^* porţi, şi la porţi, doisprezece îngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel.

Spre^* răsărit erau trei porţi; spre miazănoapte, trei porţi; spre miazăzi, trei porţi şi spre apus, trei porţi.

Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii şi pe ele^* erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.

Îngerul care vorbea cu mine avea^* ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei.

Cetatea era în patru colţuri şi lungimea ei era cât lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia şi a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini. Lungimea, lărgimea şi înălţimea erau deopotrivă.

I-a măsurat şi zidul şi a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul.

Zidul era zidit de iaspis şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată.

Temeliile^* zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de iaspis; a doua, de safir; a treia, de halchedon; a patra, de smarald;

a cincea, de sardonix; a şasea, de sardiu; a şaptea, de crisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist.

Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii^* era de aur curat, ca sticla străvezie.

În cetate n-am văzut niciun^* Templu, pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul sunt Templul ei.

Cetatea^* n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună ca s-o lumineze, căci o luminează slava lui Dumnezeu şi făclia ei este Mielul.

Neamurile^* vor umbla în lumina ei şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea.

Porţile^* ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi^** noapte.

În ea vor aduce^* slava şi cinstea neamurilor.

Nimic întinat nu^* va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună, ci numai cei scrişi în cartea^** vieţii Mielului.