Apoi am^* văzut un cer nou și un pământ nou; pentru că^** cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră, și marea nu mai era.

Și eu am văzut^* coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită^** ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.

Și am auzit un glas tare, care ieșea din scaunul de domnie și zicea: „Iată cortul^* lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei și ei vor fi poporul Lui și Dumnezeu Însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.

El^* va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și^** moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici^† tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”

Cel ce^* ședea pe scaunul de domnie a zis: „Iată^**, Eu fac toate lucrurile noi.” Și a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste^† cuvinte sunt vrednice de crezut și adevărate.”

Apoi mi-a zis: „S-a^* isprăvit! Eu^** sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul. Celui ce îi este sete îi voi^† da să bea fără plată din izvorul apei vieții.

Cel ce va birui va moșteni aceste lucruri. Eu^* voi fi Dumnezeul lui și el va fi fiul Meu.

Dar^* cât despre fricoși, necredincioși, scârboși, ucigași, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli și toți mincinoșii, partea lor este în iazul^** care arde cu foc și cu pucioasă, adică moartea a doua.”

Apoi unul din cei^* șapte îngeri care țineau cele șapte potire pline cu cele din urmă șapte urgii a venit și a vorbit cu mine și mi-a zis: „Vino să-ți arăt mireasa^**, nevasta Mielului!”

Și m-a dus, în^* Duhul, pe un munte mare și înalt. Și mi-a arătat cetatea^** sfântă, Ierusalimul, care se cobora din cer, de la Dumnezeu,

având^* slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră preascumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul.

Era înconjurată cu un zid mare și înalt. Avea douăsprezece^* porți, și la porți, doisprezece îngeri. Și pe ele erau scrise niște nume: numele celor douăsprezece seminții ale fiilor lui Israel.

Spre^* răsărit erau trei porți; spre miazănoapte, trei porți; spre miazăzi, trei porți și spre apus, trei porți.

Zidul cetății avea douăsprezece temelii și pe ele^* erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.

Îngerul care vorbea cu mine avea^* ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porțile și zidul ei.

Cetatea era în patru colțuri și lungimea ei era cât lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia și a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini. Lungimea, lărgimea și înălțimea erau deopotrivă.

I-a măsurat și zidul și a găsit o sută patruzeci și patru de coți, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul.

Zidul era zidit de iaspis și cetatea era de aur curat, ca sticla curată.

Temeliile^* zidului cetății erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de iaspis; a doua, de safir; a treia, de halchedon; a patra, de smarald;

a cincea, de sardonix; a șasea, de sardiu; a șaptea, de crisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist.

Cele douăsprezece porți erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Ulița cetății^* era de aur curat, ca sticla străvezie.

În cetate n-am văzut niciun^* Templu, pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca și Mielul sunt Templul ei.

Cetatea^* n-are trebuință nici de soare, nici de lună ca s-o lumineze, căci o luminează slava lui Dumnezeu și făclia ei este Mielul.

Neamurile^* vor umbla în lumina ei și împărații pământului își vor aduce slava și cinstea lor în ea.

Porțile^* ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi^** noapte.

În ea vor aduce^* slava și cinstea neamurilor.

Nimic întinat nu^* va intra în ea, nimeni care trăiește în spurcăciune și în minciună, ci numai cei scriși în cartea^** vieții Mielului.