Cântarea^* cântărilor, făcută de Solomon.

Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci^* toate dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul,

mirodeniile tale au un miros plăcut. Numele tău este ca o mireasmă vărsată. De aceea te iubesc pe tine fetele!

Trage-mă^* după tine! Şi haidem să alergăm^**! Împăratul mă duce^† în odăile lui… Ne vom veseli şi ne vom bucura de tine; vom lăuda dezmierdările tale mai mult decât vinul! Pe drept eşti iubit.

Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum sunt corturile Chedarului şi cum sunt covoarele lui Solomon.

Nu vă uitaţi că sunt aşa de negricioasă, căci m-a ars soarele. Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine şi m-au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseţii mele n-am păzit-o.

Spune-mi tu, pe care te iubeşte inima mea, unde îţi paşti oile, unde te odihneşti la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarăşilor tăi? –

Dacă nu ştii, o, tu, cea^* mai frumoasă dintre femei, ieşi pe urmele oilor şi paşte-ţi iezii lângă colibele păstorilor!

Cu^* iapa înhămată la carele lui Faraon te asemăn eu pe tine, scumpa^** mea.

Ce frumoşi îţi sunt obrajii^* în mijlocul lănţişoarelor de la gât şi ce frumos îţi este gâtul în mijlocul şirurilor de mărgăritare!

Îţi vom face deci lănţişoare de aur, cu stropituri de argint. –

Cât stă împăratul la masa lui, nardul meu îşi răspândeşte mirosul.

Preaiubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir care se odihneşte între ţâţele mele.

Preaiubitul meu este pentru mine un strugure de măliniţă din viile din En-Ghedi. –

Ce frumoasă^* eşti, iubito, uite ce frumoasă eşti, cu ochii tăi de porumbiţă! –

Ce frumos eşti, preaiubitule, ce plăcut eşti! Verdeaţa este patul nostru! –

Cedrii sunt grinzile caselor noastre şi chiparoşii sunt pardoselile noastre. –