Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi. –

Ca un crin în mijlocul spinilor, aşa este iubita mea între fete. –

Ca un măr între copacii pădurii, aşa este preaiubitul meu între tineri. Cu aşa drag stau la umbra lui şi rodul^* lui este dulce pentru cerul gurii mele.

El m-a dus în casa de ospăţ şi dragostea era steagul fluturat peste mine.

Întăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragostea lui.

Să-şi pună mâna stângă^* sub capul meu şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta lui! –

Vă jur^*, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe câmp: nu stârniţi, nu treziţi dragostea până nu vine ea! –

Aud glasul preaiubitului meu! Iată-l că vine sărind peste munţi, săltând pe dealuri.

Preaiubitul meu seamănă cu^* o căprioară sau cu puiul de cerboaică. Iată-l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, priveşte printre zăbrele.

Preaiubitul meu vorbeşte şi-mi zice: „Scoală-te^*, iubito, şi vino, frumoaso!

Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia şi s-a dus.

Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării şi se aude glasul turturelei în câmpiile noastre.

Se pârguiesc roadele în smochin şi viile înflorite îşi răspândesc mirosul. Scoală-te^*, iubito, şi vino, frumoaso!

Porumbiţă din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi^* faţa ta şi fă-mă să-ţi aud glasul! Căci glasul tău este dulce şi faţa ta, plăcută.” –

Prindeţi-ne vulpile^*, vulpile cele mici, care strică viile, căci viile noastre sunt în floare! –

Preaiubitul meu este al^* meu, şi eu sunt a lui; el îşi paşte turma între crini.

Până^* la răcoarea zilei şi până la lungirea umbrelor, întoarce-te!… Iubitule, sari ca o căprioară^** sau ca puiul de cerb peste munţii ce ne despart!