Ce frumoase îți sunt picioarele în încălțămintea ta, fată^* de domn! Marginile rotunde ale coapsei tale sunt ca niște lănțișoare de pus la gât, lucrate de mâinile unui meșter iscusit.

Pântecele tău este un pahar rotund, de unde nu lipsește vinul mirositor; trupul tău este un snop de grâu, încins cu crini.

Amândouă^* țâțele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare.

Gâtul^* tău este ca un turn de fildeș; ochii tăi sunt ca iazurile Hesbonului, de lângă Poarta Bat-Rabim; nasul tău este ca turnul Libanului, care privește spre Damasc.

Capul tău este cum e Carmelul și părul capului tău este ca purpura împărătească: până și un împărat ar fi înlănțuit de pletele tale!…

Ce frumoasă și ce plăcută ești tu, iubito, în mijlocul desfătărilor!

Statura ta este ca finicul și țâțele tale ca niște struguri.

Îmi zic: „Mă voi sui în finic și-i voi apuca crăcile!” Atunci, țâțele tale vor fi ca strugurii din vie, mirosul suflării tale, ca al merelor.

Și gura ta^* toarnă un vin ales, care curge lin, ca răspuns la dezmierdările mele, și alunecă pe buzele noastre când adormim! –

Eu sunt a iubitului meu, și^* el dorește de mine.

Vino, iubitule, haidem să ieșim pe câmp, să mânem noaptea în sate!

Dis-de-dimineață ne vom duce la vii să^* vedem dacă a înmugurit via, dacă s-a deschis floarea și dacă au înflorit rodiile. Acolo îți voi da dragostea mea.

Mandragorele^* își răspândesc mirosul și deasupra ușii avem^** tot felul de roade bune, noi și vechi, pe care pentru tine, iubitule, le-am păstrat.