Intrarea în pustie
Domnul mi-a zis:
‘Vă ajunge* de când ocoliți muntele acesta. Întoarceți-vă spre miazănoapte.
Dă următoarea poruncă poporului: «Acum aveți* să treceți prin hotarele fraților voștri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi, dar să vă păziți bine.
Să cumpărați de la ei, cu preț de argint, hrana pe care o veți mânca și să cumpărați de la ei, cu preț de argint, chiar și apa pe care o veți bea.
Am* trecut pe departe de frații noștri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir, și pe departe de drumul care duce în câmpie, departe de Elat** și de Ețion-Gheber; apoi ne-am întors și am apucat spre pustia Moabului.
Pribegirea în pustie
Domnul mi-a zis: ‘Nu face război cu Moab și nu te apuca la luptă cu el, căci nu-ți voi da nimic să stăpânești în țara lui. Arul* l-am dat în stăpânire copiilor** lui Lot.
(Mai înainte, aici locuiau emimii*: un popor mare, mult la număr și de statură înaltă, ca anachimii**.
Ei treceau drept refaimiți, ca și anachimii, dar moabiții îi numeau emimi.
Vremea cât au ținut călătoriile noastre de la Cades-Barnea* până la trecerea pârâului Zered a fost de treizeci și opt de ani, până** a pierit din mijlocul taberei tot neamul oamenilor de război, cum† le jurase Domnul.
După ce au pierit toți bărbații de război, murind în mijlocul poporului,
Domnul mi-a vorbit și a zis:
‘Să treci azi hotarul Moabului, la cetatea Ar,
Țara aceasta trecea, de asemenea, ca o țară a lui Refaim; mai înainte, locuiau în ea refaimiții, și amoniții îi numeau* zamzumimi:
un popor* mare, mult la număr și de statură înaltă, ca anachimii. Domnul i-a nimicit dinaintea amoniților, care i-au izgonit și s-au așezat în locul lor.
(Așa a făcut Domnul și pentru copiii lui Esau, care* locuiesc în Seir, când a nimicit pe horiți** dinaintea lor; ei i-au izgonit și s-au așezat în locul lor, până în ziua de azi.
De asemenea, aviții*, care locuiau în sate până la Gaza**, au fost nimiciți de caftoriți†, ieșiți din Caftor, care s-au așezat în locul lor.)
‘Sculați-vă, plecați și treceți* pârâul Arnon. Iată, îți dau în mâini pe Sihon, împăratul Hesbonului, Amoritul, și țara lui. Începe cucerirea, fă război cu el!
De azi* încolo, voi băga groaza și frica de tine în toate popoarele de sub cer; și, la auzul faimei tale, vor tremura și se vor îngrozi de tine.’
Cucerirea țării lui Sihon, împăratul Hesbonului
Din pustia Chedemot, am trimis soli la Sihon, împăratul Hesbonului*, cu vorbe de pace. Am trimis să-i spună:
‘Lasă-mă* să trec prin țara ta; voi ține drumul mare, fără să mă abat nici la dreapta, nici la stânga.
Să-mi vinzi pe preț de argint hrana pe care o voi mânca și să-mi dai cu preț de argint apa pe care o voi bea; nu voi face altceva decât să trec* cu piciorul,
lucru pe care mi l-au îngăduit* copiii lui Esau care locuiesc în Seir și moabiții care locuiesc în Ar – îngăduie-mi și tu lucrul acesta, până voi trece Iordanul, ca să intru în țara pe care ne-o dă Domnul Dumnezeul nostru.’
Domnul* Dumnezeul nostru ni l-a dat în mâini și l-am** bătut, pe el și pe fiii lui și pe tot poporul lui.
I-am luat atunci toate cetățile și le-am nimicit* cu desăvârșire: bărbați, femei și prunci i-am nimicit cu desăvârșire și n-am lăsat să scape niciunul măcar.
Numai vitele le-am răpit pentru noi, precum și prada din cetățile pe care le luaserăm.
Dar de țara copiilor lui Amon nu te-ai apropiat, de toate malurile pârâului Iaboc*, de cetățile de la munte și de toate** locurile pe care te-a oprit Domnul Dumnezeul tău să le lovești.