„Luaţi aminte^*, ceruri, şi voi vorbi; Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!

Ca ploaia să curgă^* învăţăturile mele, Ca roua să cadă cuvântul meu, Ca ploaia^** repede pe verdeaţă, Ca picăturile de ploaie pe iarbă!

Căci voi vesti Numele Domnului. Daţi^* slavă Dumnezeului nostru!

El este^* Stânca; lucrările^** Lui sunt desăvârşite, Căci toate^† căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu^†† credincios şi fără nedreptate^*†, El este drept şi curat.

Ei s-au stricat^*; Netrebnicia copiilor Lui este ruşinea lor! Neam îndărătnic^** şi stricat!

Pe Domnul Îl răsplătiţi^* astfel?! Popor nechibzuit şi fără înţelepciune! Nu este El oare Tatăl^** tău, care te-a făcut^†, Te-a întocmit^†† şi ţi-a dat fiinţă?

Adu-ţi aminte de zilele din vechime, Socoteşte anii, vârstă de oameni după vârstă de oameni, Întreabă pe tatăl^* tău, şi te va învăţa, Pe bătrânii tăi, şi îţi vor spune.

Când Cel Preaînalt a dat^* o moştenire neamurilor, Când a despărţit^** pe copiii oamenilor, A pus hotare popoarelor După numărul copiilor lui Israel,

Căci partea^* Domnului este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moştenire.

El l-a găsit într-un ţinut pustiu^*, Într-o singurătate plină de urlete înfricoşate; L-a înconjurat, l-a îngrijit^** Şi l-a păzit^† ca lumina ochiului Lui.

Ca vulturul^* care îşi scutură cuibul, Zboară deasupra puilor, Îşi întinde aripile, îi ia Şi-i poartă pe penele lui,

Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său, Şi nu era niciun dumnezeu străin cu El.

L-a suit^* pe înălţimile ţării, Şi Israel a mâncat roadele câmpului; I-a dat să sugă^** miere din stâncă, Untdelemnul care iese din stânca cea mai tare,

Untul de la vaci şi laptele oilor, Cu grăsimea mieilor, A berbecilor din Basan şi a ţapilor, Cu grăsimea grâului^*, Şi ai băut vinul, sângele^** strugurelui.

Israel^* s-a îngrăşat şi a azvârlit^** din picior; Te-ai^† îngrăşat, te-ai îngroşat şi te-ai lăţit! Şi a părăsit^†† pe Dumnezeu, Ziditorul^*† lui, A nesocotit Stânca^†* mântuirii lui,

L-au^* întărâtat la gelozie prin dumnezei străini, L-au mâniat prin urâciuni;

Au adus jertfe^* dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei, Unor dumnezei pe care nu-i cunoşteau, Dumnezei noi, veniţi de curând, De care nu se temuseră părinţii voştri.

Ai părăsit Stânca^* cea care te-a născut Şi ai uitat^** pe Dumnezeul care te-a întocmit.

Domnul a văzut lucrul^* acesta şi S-a mâniat, S-a supărat^** pe fiii şi fiicele Lui.

El a zis: ‘Îmi^* voi ascunde Faţa de ei Şi voi vedea care le va fi sfârşitul, Căci sunt un neam stricat, Sunt nişte copii^** necredincioşi.

Mi-au^* întărâtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu, M-au mâniat^** prin idolii lor deşerţi. Şi Eu îi^† voi întărâta la gelozie printr-un popor care nu este un popor. Îi voi mânia printr-un neam fără pricepere.

Căci^* focul mâniei Mele s-a aprins Şi va arde până în fundul Locuinţei morţilor, Va nimici pământul şi roadele lui, Va arde temeliile munţilor.

Voi^* îngrămădi toate nenorocirile peste ei, Îmi voi^** arunca toate săgeţile împotriva lor.

Vor fi topiţi de foame, stinşi de friguri Şi de boli cumplite; Voi trimite în ei dinţii fiarelor^* sălbatice Şi otrava şerpilor.

Afară^* vor pieri de sabie Şi înăuntru vor pieri de groază: Şi tânărul, şi fata, Şi copilul de ţâţă, ca şi bătrânul.

Voiam să^* zic: «Îi voi lua cu o suflare», Le voi şterge pomenirea dintre oameni!

Dar Mă tem de ocările vrăjmaşului, Mă tem ca nu cumva vrăjmaşii lor să se amăgească Şi să^* zică: «Mâna noastră cea puternică, Şi nu Domnul a făcut toate aceste lucruri.»

Ei sunt un neam care şi-a pierdut bunul simţ Şi nu-i pricepere în ei^*.

Dacă ar fi fost^* înţelepţi, ar înţelege Şi s-ar gândi^** la ce li se va întâmpla.

Cum ar urmări unul^* singur o mie din ei Şi cum ar pune doi pe fugă zece mii, Dacă nu i-ar fi vândut^** Stânca, Dacă nu i-ar fi vândut Domnul?

Căci^* stânca lor nu este ca Stânca noastră, Vrăjmaşii noştri înşişi sunt judecători în această privinţă^**.

Ci viţa^* lor este din sadul Sodomei Şi din ţinutul Gomorei; Strugurii lor sunt struguri otrăviţi, Bobiţele lor sunt amare;

Vinul lor este venin^* de şerpi, Este otravă^** cumplită de aspidă.

Oare nu este ascuns^* lucrul acesta la Mine, Pecetluit în comorile Mele?

A Mea^* este răzbunarea şi Eu voi răsplăti Când va începe să le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor^** este aproape Şi ceea ce-i aşteaptă nu va zăbovi.’

Domnul^* va judeca pe poporul Său, Dar va avea milă^** de robii Săi, Văzând că puterea le este sleită Şi că nu^† mai este nici rob, nici slobod.

El va zice: ‘Unde sunt dumnezeii^* lor, Stânca aceea care le slujea de adăpost,

Dumnezeii aceia care mâncau grăsimea jertfelor lor, Care beau vinul jertfelor lor de băutură? Să se scoale să vă ajute Şi să vă ocrotească!

Să ştiţi dar că Eu sunt^* Dumnezeu Şi că nu^** este alt dumnezeu afară de Mine; Eu dau^† viaţă şi Eu omor, Eu rănesc şi Eu tămăduiesc, Şi nimeni nu poate scoate pe cineva din mâna Mea.

Căci Îmi^* ridic mâna spre cer Şi zic: «Cât este de adevărat că trăiesc în veci,

Atât este de adevărat că, atunci când voi^* ascuţi fulgerul sabiei Mele Şi voi pune mâna să fac judecată, Mă voi răzbuna^** împotriva potrivnicilor Mei Şi voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc;

Sabia Mea le va înghiţi carnea Şi-Mi voi îmbăta^* săgeţile de sânge, De sângele celor ucişi şi prinşi, Din capetele fruntaşilor^** vrăjmaşului.»’

Neamuri, cântaţi^* laudele poporului Lui! Căci Domnul răzbună^** sângele robilor Săi, El Se răzbună^† împotriva potrivnicilor Săi Şi face ispăşire pentru^†† ţara Lui, pentru poporul Lui.”

Moise a venit şi a rostit toate cuvintele cântării acesteia în faţa poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu el.

După ce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel,

le-a zis: „Puneţi-vă^* la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia.

Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viaţa^* voastră şi prin aceasta vă veţi lungi zilele în ţara pe care o veţi lua în stăpânire după ce veţi trece Iordanul.”

În aceeaşi zi, Domnul^* a vorbit lui Moise şi a zis:

„Suie-te pe muntele^* acesta Abarim, pe muntele Nebo, în ţara Moabului, în faţa Ierihonului, şi priveşte ţara Canaanului pe care o dau în stăpânire copiilor lui Israel.

Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui şi vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron^*, fratele tău, a murit pe muntele Hor şi a fost adăugat la poporul lui,

pentru că aţi^* păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, lângă apele Meriba, la Cades, în pustia Ţin, şi nu M-aţi^** sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel.

Tu vei^* vedea doar de departe ţara dinaintea ta, dar nu vei intra în ţara pe care o dau copiilor lui Israel.”