În adevăr, Legea, care are umbra^* bunurilor^** viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu^† poate niciodată, prin aceleaşi jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi^†† pe cei ce se apropie.

Altfel, n-ar fi încetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curăţiţi o dată, n-ar mai fi trebuit să mai aibă cunoştinţă de păcate?

Dar^* aducerea aminte a păcatelor este înnoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe;

căci este cu neputinţă^* ca sângele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele.

De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos, ci Mi-ai pregătit un trup;

n-ai primit nici arderi-de-tot^*, nici jertfe pentru păcat.

Atunci am zis: ‘Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!’”

După ce a zis întâi: „Tu n-ai voit şi n-ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi-de-tot, nici jertfe pentru păcat” (lucruri aduse toate după Lege),

apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.” El desfiinţează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua.

Prin^* această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin^** jertfirea trupului lui Isus Hristos, o dată pentru totdeauna.

Şi, pe când orice preot face slujba în fiecare^* zi şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe, care^** niciodată nu pot şterge păcatele,

El^*, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu

şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii^* Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui.

Căci printr-o singură jertfă El a făcut^* desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.

Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt. Căci, după ce a zis:

„Iată legământul^* pe care-l voi face cu ei după acele zile”, zice Domnul: „Voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor”,

adaugă: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.”

Dar, acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat.

Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele^* lui Isus avem o intrare slobodă^** în Locul Preasfânt

pe calea^* cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin^** perdeaua dinăuntru, adică trupul Său,

şi fiindcă avem un Mare Preot^* pus peste casa^** lui Dumnezeu,

să^* ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină^**, cu inimile stropite şi curăţite de^† un cuget rău şi cu trupul spălat^†† cu o apă curată.

Să^* ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios^** este Cel ce a făcut făgăduinţa.

Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.

Să nu părăsim^* adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu^** atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie^†.

Căci, dacă^* păcătuim cu voia, după^** ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,

ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia^* unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.

Cine^* a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia^** a doi sau trei martori.

Cu cât^* mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări^** sângele legământului cu care a fost sfinţit şi va batjocori^† pe Duhul harului?

Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A^* Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!” Şi în altă parte: „Domnul^** va judeca pe poporul Său.”

Grozav^* lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!

Aduceţi-vă^* aminte de zilele de la început, când, după ce aţi fost luminaţi^**, aţi dus o mare^† luptă de suferinţe:

pe de o parte, eraţi puşi ca privelişte^* în mijlocul ocărilor şi necazurilor şi, pe de alta, v-aţi făcut părtaşi^** cu aceia care aveau aceeaşi soartă ca voi.

În adevăr, aţi avut milă de cei din temniţă^* şi aţi primit cu bucurie răpirea^** averilor voastre, ca unii care ştiţi că aveţi^† în ceruri o avuţie mai bună, care^†† dăinuieşte.

Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire!

Căci^* aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta^** ce v-a fost făgăduit.

„Încă^* puţină, foarte puţină vreme, şi Cel^** ce vine va veni şi nu va zăbovi.

Şi cel neprihănit^* va trăi prin credinţă, dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.”

Noi însă nu suntem din aceia care^* dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă^** pentru mântuirea sufletului.