Să^* luăm dar bine seama ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu.

Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi lor, dar lor cuvântul care le-a fost propovăduit nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit.

Pe când noi^*, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna” despre care a vorbit El când a zis: „Am^** jurat în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii.

Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: „Dumnezeu S-a^* odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.”

Şi aici este zis iarăşi: „Nu vor intra în odihna Mea!”

Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta şi pentru că aceia^* cărora li s-a vestit întâi vestea bună n-au intrat în ea din pricina neascultării lor,

El hotărăşte din nou o zi: „Astăzi^*”, zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!”

Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi.

Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.

Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.

Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi^* pildă de neascultare.

Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu^* şi lucrător, mai^** tăietor decât orice sabie^† cu două tăişuri: pătrunde^†† până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.

Nicio^* făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit^** înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.

Astfel, fiindcă avem un Mare Preot^* însemnat, care^** a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să^† rămânem tari în mărturisirea noastră.

Căci n-avem^* un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit^** ca şi noi, dar^† fără păcat.

Să^* ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.