În adevăr, orice mare preot luat din mijlocul oamenilor este pus^* pentru oameni în^** lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca^† să aducă daruri şi jertfe pentru păcate.

El^* poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi^** el este cuprins de slăbiciune.

Şi, din pricina^* acestei slăbiciuni, trebuie să aducă jertfe atât pentru păcatele lui, cât şi pentru ale norodului.

Nimeni^* nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron^**.

Tot aşa^* şi Hristos, nu Şi-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are de la Cel ce I-a zis: „Tu eşti Fiul^** Meu, astăzi Te-am născut.”

Şi, cum zice iarăşi într-alt loc: „Tu^* eşti preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec.”

El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând^* rugăciuni şi cereri cu^** strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce^† putea să-L izbăvească de la^†† moarte şi fiind ascultat din pricina evlaviei Lui,

măcar^* că era Fiu, a învăţat să asculte^** prin lucrurile pe care le-a suferit.

Şi, după ce a fost făcut desăvârşit^*, S-a făcut pentru toţi cei ce-L ascultă urzitorul unei mântuiri veşnice,

căci a fost numit de Dumnezeu Mare Preot „după^* rânduiala lui Melhisedec”.

Asupra celor de mai sus, avem multe^* de zis şi lucruri grele de tâlcuit, fiindcă v-aţi făcut greoi^** la pricepere.

În adevăr, voi, care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele^* dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte^**, nu de hrană tare.

Şi oricine nu se hrăneşte decât cu lapte nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc^*.

Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească^* binele şi răul.