Legământul dintâi avea și el porunci privitoare la slujba dumnezeiască și la un locaș^* pământesc de închinare.

În adevăr^*, s-a făcut un cort. În^** partea dinainte, numită „Locul Sfânt”, erau sfeșnicul^†, masa^†† și pâinile pentru punerea înaintea Domnului;

după^* perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema „Locul Preasfânt”.

El avea un altar de aur pentru tămâie și^* chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur. În chivot erau un vas^** de aur cu mană, toiagul lui Aaron^†, care înfrunzise, și tablele^†† legământului.

Deasupra^* erau heruvimii slavei, care acopereau capacul ispășirii cu umbra lor. Nu este vremea să vorbim acum cu de-amănuntul despre aceste lucruri.

Și după ce au fost întocmite astfel lucrurile acestea, preoții^* care fac slujbele, intră totdeauna în partea dintâi a cortului.

Dar în partea a doua intră numai marele preot, o dată^* pe an, și nu fără sânge, pe^** care îl aduce pentru sine însuși și pentru păcatele din neștiință ale norodului.

Prin aceasta, Duhul Sfânt^* arăta că^** drumul în Locul Preasfânt nu era încă deschis câtă vreme stătea în picioare cortul dintâi.

Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, când se aduc daruri și jertfe care^* nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta la desăvârșirea cerută de cugetul lui.

Ele sunt doar niște porunci pământești, date ca toate cele privitoare la mâncăruri^*, băuturi și felurite^** spălături, până^† la o vreme de îndreptare.

Dar Hristos a venit ca Mare Preot^* al bunurilor^** viitoare, a trecut prin^† cortul acela mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta,

și a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt nu cu^* sânge de țapi și de viței, ci^** cu însuși sângele Său, după ce a căpătat^† o răscumpărare veșnică^††.

Căci, dacă sângele^* taurilor și al țapilor și^** cenușa unei vaci, stropite peste cei întinați, îi sfințesc și le aduc curățirea trupului,

cu cât mai mult sângele^* lui Hristos, care^**, prin Duhul cel veșnic, S-a adus pe Sine^† Însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va^†† curăți cugetul vostru de faptele^*† moarte, ca să slujiți^†* Dumnezeului celui viu!

Și tocmai^* de aceea este El Mijlocitorul^** unui legământ nou, pentru ca^†, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei^†† ce au fost chemați să capete veșnica moștenire care le-a fost făgăduită.

În adevăr, acolo unde este un testament, trebuie neapărat să aibă loc moartea celui ce l-a făcut.

Pentru că un testament^* nu capătă putere decât după moarte. N-are nicio putere câtă vreme trăiește cel ce l-a făcut.

De aceea^* și întâiul legământ n-a fost sfințit fără sânge.

Și, într-adevăr, Moise, după ce a rostit înaintea întregului norod toate poruncile Legii, a luat^* sânge de viței și de țapi, cu^** apă, lână stacojie și isop, a stropit cartea și tot norodul

și a zis: „Acesta^* este sângele legământului care a poruncit Dumnezeu să fie făcut cu voi.”

De asemenea, a stropit cu sânge cortul^* și toate vasele pentru slujbă.

Și, după Lege, aproape totul este curățit cu sânge; și^* fără vărsare de sânge, nu este iertare.

Dar, deoarece chipurile^* lucrurilor care sunt în ceruri au trebuit curățite în felul acesta, trebuia ca înseși lucrurile cerești să fie curățite cu jertfe mai bune decât acestea.

Căci^* Hristos n-a intrat într-un locaș de închinare făcut de mână omenească, după chipul^** adevăratului locaș de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se^† înfățișeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.

Și nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine Însuși, ca marele preot^* care intră în fiecare an în Locul Preasfânt cu un sânge care nu este al lui,

fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii, pe când acum, la sfârșitul^* veacurilor, S-a arătat o singură dată^** ca să șteargă păcatul prin jertfa Sa.

Și^*, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar^** după aceea vine judecata,

tot așa, Hristos^*, după ce S-a adus^** jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora^†, Se va arăta a doua oară nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor^†† ce-L așteaptă.