14/40
Text:

Trecerea Mării Roşii

1

Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

2

„Spune copiilor lui Israel să se întoarcă* şi să tăbărască înaintea Pi-Hahirotului**, între Migdol şi mare, faţă în faţă cu Baal-Ţefon: în dreptul locului acestuia să tăbărâţi, lângă mare.

3

Faraon va zice despre copiii lui Israel: ‘S-au* rătăcit prin ţară; îi închide pustia.’

4

Eu* voi împietri inima lui Faraon, şi-i va urmări, dar Faraon şi toată oastea lui vor face să se arate slava** Mea, şi egiptenii vor şti că Eu sunt Domnul.” Copiii lui Israel au făcut aşa.

5

S-a dat de ştire împăratului Egiptului că poporul a luat fuga. Atunci, inima* lui Faraon şi a slujitorilor lui s-a schimbat faţă de popor. Ei au zis: „Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece şi să nu ne mai slujească?”

6

Faraon şi-a pregătit carul de război şi şi-a luat oamenii de război cu el.

7

A luat* şase sute de care de luptă cu oameni aleşi şi toate carele Egiptului; în toate erau luptători.

8

Domnul a împietrit* inima lui Faraon, împăratul Egiptului, şi Faraon a urmărit pe copiii lui Israel. Copiii lui** Israel ieşiseră gata de luptă.

9

Egiptenii* i-au urmărit, şi toţi caii, carele lui Faraon, călăreţii lui şi oştirea lui i-au ajuns tocmai când erau tăbărâţi lângă mare, lângă Pi-Hahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon.

10

Faraon se apropia. Copiii lui Israel şi-au ridicat ochii şi iată că egiptenii veneau după ei. Şi copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare şi au strigat* către Domnul după ajutor.

11

Ei au zis* lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt?

12

Nu-ţi* spuneam noi în Egipt: ‘Lasă-ne să slujim ca robi egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi egiptenilor decât să murim în pustie’?”

13

Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeţi* de nimic, staţi pe loc şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta, căci pe egiptenii aceştia pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată.

14

Domnul* Se va lupta pentru voi, dar voi staţi** liniştiţi.”

15

Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.

16

Tu* ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna spre mare şi despic-o, şi copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat.

17

Eu voi împietri* inima egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Şi Faraon şi toată oastea lui, carele şi călăreţii lui vor face să se arate slava** Mea.

18

Şi vor şti* egiptenii că Eu sunt Domnul când Faraon, carele şi călăreţii lui vor face să se arate slava Mea.”

19

Îngerul lui Dumnezeu, care* mergea înaintea taberei lui Israel, Şi-a schimbat locul şi a mers înapoia lor, şi stâlpul de nor care mergea înaintea lor şi-a schimbat locul şi a stat înapoia lor.

20

El s-a aşezat între tabăra egiptenilor şi tabăra lui Israel. Norul acesta* pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Şi toată noaptea cele două tabere nu s-au apropiat una de alta.

21

Moise şi-a întins* mâna spre mare. Şi Domnul a pus marea în mişcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat** marea, şi apele s-au despărţit în două.

22

Copiii* lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, şi apele stăteau ca un zid** la dreapta şi la stânga lor.

23

Egiptenii i-au urmărit, şi toţi caii lui Faraon, carele şi călăreţii lui au intrat după ei în mijlocul mării.

24

În straja dimineţii, Domnul*, din stâlpul de foc şi de nor, S-a uitat spre tabăra egiptenilor şi a aruncat învălmăşeală în tabăra egiptenilor.

25

A scos roţile carelor şi le-a îngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: „Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se* luptă pentru el împotriva egiptenilor.”

26

Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi* mâna spre mare, şi apele au să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor şi peste călăreţii lor.”

27

Moise şi-a întins mâna spre mare. Şi, înspre dimineaţă, marea şi-a luat* iarăşi repeziciunea cursului şi, la apropierea ei, egiptenii au luat-o la fugă, dar Domnul a năpustit** pe egipteni în mijlocul mării.

28

Apele s-au* întors şi au** acoperit carele, călăreţii şi toată oastea lui Faraon, care intraseră în mare după copiii lui Israel; niciunul măcar n-a scăpat.

29

Dar copiii* lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stânga lor.

30

În ziua aceea, Domnul a izbăvit* pe Israel din mâna egiptenilor, şi Israel a văzut** pe egipteni morţi pe ţărmul mării.

31

Israel a văzut mâna puternică pe care o îndreptase Domnul împotriva egiptenilor. Şi poporul s-a temut de Domnul şi a crezut* în Domnul şi în robul Său Moise.

Capitol 14 din 40
Folosește săgețile ← → pentru navigare