Trecerea Mării Roşii
Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
„Spune copiilor lui Israel să se întoarcă* şi să tăbărască înaintea Pi-Hahirotului**, între Migdol† şi mare, faţă în faţă cu Baal-Ţefon: în dreptul locului acestuia să tăbărâţi, lângă mare.
Faraon va zice despre copiii lui Israel: ‘S-au* rătăcit prin ţară; îi închide pustia.’
Eu* voi împietri inima lui Faraon, şi-i va urmări, dar Faraon şi toată oastea lui vor face să se arate slava** Mea, şi† egiptenii vor şti că Eu sunt Domnul.” Copiii lui Israel au făcut aşa.
S-a dat de ştire împăratului Egiptului că poporul a luat fuga. Atunci, inima* lui Faraon şi a slujitorilor lui s-a schimbat faţă de popor. Ei au zis: „Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece şi să nu ne mai slujească?”
Faraon şi-a pregătit carul de război şi şi-a luat oamenii de război cu el.
A luat* şase sute de care de luptă cu oameni aleşi şi toate carele Egiptului; în toate erau luptători.
Faraon se apropia. Copiii lui Israel şi-au ridicat ochii şi iată că egiptenii veneau după ei. Şi copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare şi au strigat* către Domnul după ajutor.
Ei au zis* lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt?
Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeţi* de nimic, staţi pe loc şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta, căci pe egiptenii aceştia pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată.
Domnul* Se va lupta pentru voi, dar voi staţi** liniştiţi.”
Tu* ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna spre mare şi despic-o, şi copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat.
Îngerul lui Dumnezeu, care* mergea înaintea taberei lui Israel, Şi-a schimbat locul şi a mers înapoia lor, şi stâlpul de nor care mergea înaintea lor şi-a schimbat locul şi a stat înapoia lor.
Moise şi-a întins* mâna spre mare. Şi Domnul a pus marea în mişcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat** marea, şi apele s-au despărţit† în două.
Copiii* lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, şi apele stăteau ca un zid** la dreapta şi la stânga lor.
Egiptenii i-au urmărit, şi toţi caii lui Faraon, carele şi călăreţii lui au intrat după ei în mijlocul mării.
A scos roţile carelor şi le-a îngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: „Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se* luptă pentru el împotriva egiptenilor.”
Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi* mâna spre mare, şi apele au să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor şi peste călăreţii lor.”
Moise şi-a întins mâna spre mare. Şi, înspre dimineaţă, marea şi-a luat* iarăşi repeziciunea cursului şi, la apropierea ei, egiptenii au luat-o la fugă, dar Domnul a năpustit** pe egipteni în mijlocul mării.
Apele s-au* întors şi au** acoperit carele, călăreţii şi toată oastea lui Faraon, care intraseră în mare după copiii lui Israel; niciunul măcar n-a scăpat.
Dar copiii* lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stânga lor.
În ziua aceea, Domnul a izbăvit* pe Israel din mâna egiptenilor, şi Israel a văzut** pe egipteni morţi pe ţărmul mării.
Israel a văzut mâna puternică pe care o îndreptase Domnul împotriva egiptenilor. Şi poporul s-a temut de Domnul şi a crezut* în Domnul şi în robul Său Moise.