Ietro^*, preotul Madianului, socrul lui Moise, a aflat tot ce făcuse Dumnezeu^** pentru Moise şi poporul Său Israel; a aflat că Domnul scosese pe Israel din Egipt.

Ietro, socrul lui Moise, a luat pe Sefora, nevasta lui Moise, care fusese trimisă acasă.

A luat şi pe cei doi^* fii ai Seforei; unul se numea Gherşom^** , căci Moise zisese: „Locuiesc ca străin într-o ţară străină”,

iar celălalt se numea Eliezer (Ajutorul lui Dumnezeu), căci zisese: „Dumnezeul tatălui meu mi-a ajutat şi m-a scăpat de sabia lui Faraon.”

Ietro, socrul lui Moise, a venit cu fiii şi nevasta lui Moise în pustie, unde tăbăra el, la muntele^* lui Dumnezeu.

A trimis vorbă lui Moise să-i spună: „Eu, socrul tău Ietro, vin la tine cu nevastă-ta şi cu cei doi fii ai tăi.”

Moise a ieşit^* înaintea socrului său, s-a aruncat cu faţa la pământ şi l-a sărutat^**. S-au întrebat unul pe altul de sănătate şi au intrat în cortul lui Moise.

Moise a istorisit socrului său tot ce făcuse Domnul împotriva lui Faraon şi împotriva Egiptului din pricina lui Israel, toate suferinţele care veniseră peste ei pe drum şi cum îi izbăvise^* Domnul din ele.

Ietro s-a bucurat pentru tot binele pe care-l făcuse Domnul lui Israel şi pentru că-l izbăvise din mâna egiptenilor.

Şi Ietro a zis: „Binecuvântat^* să fie Domnul, care v-a izbăvit din mâna egiptenilor şi din mâna lui Faraon, El, care a izbăvit poporul din mâna egiptenilor!

Cunosc acum că Domnul este^* mai mare decât toţi dumnezeii, căci^** în lucrul în care s-au purtat^† cu trufie, El a fost mai presus de ei.”

Ietro, socrul lui Moise, a adus lui Dumnezeu o ardere-de-tot şi o jertfă de mâncare. Aaron şi toţi bătrânii lui Israel au venit şi au luat parte la masă cu socrul lui Moise, înaintea^* lui Dumnezeu.

A doua zi, Moise s-a aşezat să judece poporul, şi poporul a stat înaintea lui de dimineaţa până seara.

Socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor şi a zis: „Ce faci tu acolo cu poporul acela? De ce stai singur, şi tot poporul stă înaintea ta de dimineaţa până seara?”

Moise a răspuns socrului său: „Poporul vine^* la mine ca să ceară sfat lui Dumnezeu.

Când au vreo treabă^*, vin la mine; eu judec între ei şi fac cunoscute^** poruncile lui Dumnezeu şi legile Lui.”

Socrul lui Moise i-a zis: „Ce faci tu nu este bine.

Te istoveşti singur şi vei istovi şi poporul acesta, care este cu tine, căci lucrul este mai presus de puterile tale şi nu-l vei putea face^* singur.

Acum ascultă glasul meu; am să-ţi dau un sfat, şi Dumnezeu^* va fi cu tine! Fii tălmaciul poporului^** înaintea lui Dumnezeu şi du^† pricinile înaintea lui Dumnezeu.

Învaţă-i^* poruncile şi legile şi arată-le calea^** pe care trebuie s-o urmeze şi ce^† trebuie să facă.

Alege din tot poporul oameni^* destoinici^**, temători de Dumnezeu, oameni de încredere^†, vrăjmaşi^†† ai lăcomiei; pune-i peste popor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece.

Ei să judece poporul în tot timpul^*; să aducă^** înaintea ta toate pricinile însemnate, iar pricinile cele mai mici, să le judece ei înşişi. În felul acesta, îţi vei uşura sarcina, căci^† o vor purta şi ei împreună cu tine.

Dacă vei face lucrul acesta şi dacă Dumnezeu îţi va porunci aşa, vei putea^* face faţă lucrurilor, şi tot poporul acesta va ajunge fericit la^** locul lui.”

Moise a ascultat sfatul socrului său şi a făcut tot ce spusese el.

Moise^* a ales oameni destoinici din tot Israelul şi i-a pus căpetenii ale poporului, căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece.

Ei judecau^* poporul tot timpul; aduceau înaintea lui Moise pricinile^** grele, iar toate pricinile mici le judecau ei înşişi.

Apoi Moise a trimis^* pe socrul său în ţara lui.