Ietro^*, preotul Madianului, socrul lui Moise, a aflat tot ce făcuse Dumnezeu^** pentru Moise și poporul Său Israel; a aflat că Domnul scosese pe Israel din Egipt.

Ietro, socrul lui Moise, a luat pe Sefora, nevasta lui Moise, care fusese trimisă acasă.

A luat și pe cei doi^* fii ai Seforei; unul se numea Gherșom^** , căci Moise zisese: „Locuiesc ca străin într-o țară străină”,

iar celălalt se numea Eliezer (Ajutorul lui Dumnezeu), căci zisese: „Dumnezeul tatălui meu mi-a ajutat și m-a scăpat de sabia lui Faraon.”

Ietro, socrul lui Moise, a venit cu fiii și nevasta lui Moise în pustie, unde tăbăra el, la muntele^* lui Dumnezeu.

A trimis vorbă lui Moise să-i spună: „Eu, socrul tău Ietro, vin la tine cu nevastă-ta și cu cei doi fii ai tăi.”

Moise a ieșit^* înaintea socrului său, s-a aruncat cu fața la pământ și l-a sărutat^**. S-au întrebat unul pe altul de sănătate și au intrat în cortul lui Moise.

Moise a istorisit socrului său tot ce făcuse Domnul împotriva lui Faraon și împotriva Egiptului din pricina lui Israel, toate suferințele care veniseră peste ei pe drum și cum îi izbăvise^* Domnul din ele.

Ietro s-a bucurat pentru tot binele pe care-l făcuse Domnul lui Israel și pentru că-l izbăvise din mâna egiptenilor.

Și Ietro a zis: „Binecuvântat^* să fie Domnul, care v-a izbăvit din mâna egiptenilor și din mâna lui Faraon, El, care a izbăvit poporul din mâna egiptenilor!

Cunosc acum că Domnul este^* mai mare decât toți dumnezeii, căci^** în lucrul în care s-au purtat^† cu trufie, El a fost mai presus de ei.”

Ietro, socrul lui Moise, a adus lui Dumnezeu o ardere-de-tot și o jertfă de mâncare. Aaron și toți bătrânii lui Israel au venit și au luat parte la masă cu socrul lui Moise, înaintea^* lui Dumnezeu.

A doua zi, Moise s-a așezat să judece poporul, și poporul a stat înaintea lui de dimineața până seara.

Socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor și a zis: „Ce faci tu acolo cu poporul acela? De ce stai singur, și tot poporul stă înaintea ta de dimineața până seara?”

Moise a răspuns socrului său: „Poporul vine^* la mine ca să ceară sfat lui Dumnezeu.

Când au vreo treabă^*, vin la mine; eu judec între ei și fac cunoscute^** poruncile lui Dumnezeu și legile Lui.”

Socrul lui Moise i-a zis: „Ce faci tu nu este bine.

Te istovești singur și vei istovi și poporul acesta, care este cu tine, căci lucrul este mai presus de puterile tale și nu-l vei putea face^* singur.

Acum ascultă glasul meu; am să-ți dau un sfat, și Dumnezeu^* va fi cu tine! Fii tălmaciul poporului^** înaintea lui Dumnezeu și du^† pricinile înaintea lui Dumnezeu.

Învață-i^* poruncile și legile și arată-le calea^** pe care trebuie s-o urmeze și ce^† trebuie să facă.

Alege din tot poporul oameni^* destoinici^**, temători de Dumnezeu, oameni de încredere^†, vrăjmași^†† ai lăcomiei; pune-i peste popor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci și căpetenii peste zece.

Ei să judece poporul în tot timpul^*; să aducă^** înaintea ta toate pricinile însemnate, iar pricinile cele mai mici, să le judece ei înșiși. În felul acesta, îți vei ușura sarcina, căci^† o vor purta și ei împreună cu tine.

Dacă vei face lucrul acesta și dacă Dumnezeu îți va porunci așa, vei putea^* face față lucrurilor, și tot poporul acesta va ajunge fericit la^** locul lui.”

Moise a ascultat sfatul socrului său și a făcut tot ce spusese el.

Moise^* a ales oameni destoinici din tot Israelul și i-a pus căpetenii ale poporului, căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci și căpetenii peste zece.

Ei judecau^* poporul tot timpul; aduceau înaintea lui Moise pricinile^** grele, iar toate pricinile mici le judecau ei înșiși.

Apoi Moise a trimis^* pe socrul său în țara lui.