M-am uitat şi iată că pe cerul^* care era deasupra capului heruvimilor era ceva ca o piatră de safir; deasupra lor se vedea ceva asemănător cu un chip de scaun de domnie.

Şi Domnul a zis^* omului aceluia îmbrăcat în haine de in: „Vâră-te între roţile de sub heruvimi, umple-ţi mâinile cu^** cărbunii aprinşi care sunt între heruvimi şi împrăştie-i^† peste cetate!” Şi el s-a vârât între roţi sub ochii mei.

Heruvimii stăteau în partea dreaptă a casei când s-a vârât omul acela între roţi, iar norul a umplut curtea dinăuntru.

Atunci, slava^* Domnului s-a ridicat de pe heruvimi şi s-a îndreptat spre pragul casei, aşa încât Templul s-a umplut^** de nor şi curtea s-a umplut de strălucirea slavei Domnului.

Vâjâitul^* aripilor heruvimilor s-a auzit până la curtea de afară, ca glasul^** Dumnezeului celui Atotputernic, când vorbeşte.

Când a poruncit deci omului aceluia îmbrăcat în haina de in să ia foc dintre roţi, dintre heruvimi, omul acesta s-a dus şi s-a aşezat lângă roţi.

Atunci, un heruvim a întins mâna între heruvimi spre focul care era între heruvimi; a luat foc şi l-a pus în mâinile omului aceluia îmbrăcat cu haina de in. Şi omul acesta l-a luat şi a ieşit afară.

La heruvimi se vedea ceva^* ca o mână de om sub aripile lor.

M-am uitat şi iată^* că lângă heruvimi erau patru roţi: o roată lângă un heruvim şi o roată lângă celălalt heruvim, dar roţile acestea străluceau ca o piatră de^** crisolit.

După înfăţişare, toate cele patru roţi aveau acelaşi chip; fiecare roată părea că este în mijlocul altei roţi.

Când^* mergeau, mergeau de cele patru laturi ale lor şi nu se învârteau în mers, ci mergeau încotro mergea capul, fără să se învârtească în mersul lor.

Tot trupul heruvimilor, spatele lor, mâinile lor şi aripile lor erau pline de ochi ca şi cele patru roţi dimprejur.

Am auzit cu urechile mele că roţile^* erau chemate „roţi învârtitoare”.

Fiecare^* avea patru feţe: faţa celui dintâi era o faţă de heruvim; faţa celui de-al doilea, o faţă de om; a celui de-al treilea, o faţă de leu şi a celui de-al patrulea, o faţă de vultur.

Şi heruvimii s-au ridicat. Erau făpturile vii^* pe care le văzusem lângă râul Chebar.

Când^* mergeau heruvimii, mergeau şi roţile cu ei, şi când îşi întindeau heruvimii aripile ca să se înalţe de la pământ, nici roţile nu se depărtau de ei.

Când^* se opreau ei, se opreau şi ele, şi când se înălţau ei, se înălţau şi ele cu ei, căci duhul făpturilor vii era în ele.

Slava^* Domnului a plecat^** din pragul Templului şi s-a aşezat pe heruvimi.

Heruvimii^* şi-au întins aripile şi s-au înălţat de pe pământ sub ochii mei; când au plecat ei, au plecat şi roţile cu ei. S-au oprit la intrarea porţii Casei Domnului spre răsărit; şi slava Dumnezeului lui Israel era sus, deasupra lor.

Erau făpturile vii^* pe care le văzusem sub Dumnezeul lui Israel, lângă^** râul Chebar, şi am băgat de seamă că erau heruvimi.

Fiecare^* avea patru feţe, fiecare avea patru aripi şi sub aripile lor era ceva^** ca o mână de om.

Dar feţele lor erau ca^* cele pe care le văzusem la râul Chebar, cu aceeaşi înfăţişare: erau tot ei. Fiecare^** mergea drept înainte.