El mi-a zis: „Fiul omului, stai^* în picioare şi-ţi voi vorbi!”

Cum mi-a vorbit aceste cuvinte, a intrat^* duh în mine şi m-a făcut să stau pe picioare; şi am ascultat la Cel ce-mi vorbea.

El mi-a zis: „Fiul omului, te trimit la copiii lui Israel, la aceste popoare îndărătnice, care s-au răzvrătit împotriva Mea; ei şi părinţii lor^* au păcătuit împotriva Mea până în ziua de azi.

Da, copiii aceştia la care te trimit sunt neruşinaţi^* şi cu inima împietrită. Tu să le spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu!’

Fie^* că vor asculta, fie că nu vor asculta – căci sunt o casă de îndărătnici – vor şti^** totuşi că în mijlocul lor este un proroc.

Tu, fiu al omului, să nu te^* temi de ei, nici să nu te sperii de cuvintele lor şi, măcar că ei sunt nişte mărăcini^** şi spini lângă tine şi măcar că locuieşti împreună cu nişte scorpii, totuşi nu te teme^† de cuvintele lor şi nu te înspăimânta de feţele lor, căci sunt^†† o casă de îndărătnici.

Ci să le spui^* cuvintele Mele, fie^** că vor asculta, fie că nu vor asculta, căci sunt nişte îndărătnici!

Tu însă, fiul omului, ascultă ce-ţi spun! Nu fi îndărătnic, ca această casă de îndărătnici! Deschide-ţi gura şi mănâncă^* ce-ţi voi da!”

M-am uitat şi iată că o mână era întinsă^* spre mine şi ţinea o carte în chip^** de sul.

A desfăşurat-o înaintea mea şi era scrisă şi pe dinăuntru, şi pe dinafară; în ea erau scrise bocete, plângeri şi gemete.