Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

„Fiul omului, întoarce-te^* cu faţa spre muntele^** Seir, proroceşte^† împotriva lui

şi zi: ‘Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată, am necaz pe tine, muntele Seirului! Îmi întind^* mâna împotriva ta şi te prefac într-o pustietate şi într-un pustiu!

Îţi voi preface cetăţile^* în dărâmături, vei ajunge o pustietate, ca să ştii că Eu sunt Domnul!

Pentru că aveai o ură^* veşnică şi ai doborât cu sabia pe copiii lui Israel în ziua necazului lor, în vremea când nelegiuirea^** era la culme,

de aceea, pe viaţa Mea», zice Domnul Dumnezeu, «că te voi face sânge şi te va urmări sângele; fiindcă^* n-ai urât sângele, de aceea sângele te va urmări.

Voi preface muntele Seir într-o pustietate şi într-un pustiu şi voi nimici cu desăvârşire din el şi pe cei ce se duc^*, şi pe cei ce se întorc.

Îi voi umple^* munţii cu morţi şi cei ucişi de sabie vor cădea pe dealurile tale, în văile tale şi în toate puhoaiele tale.

Te voi preface^* în nişte pustietăţi veşnice, cetăţile nu-ţi vor mai fi locuite şi veţi şti^** că Eu sunt Domnul.

Pentru că ai zis: ‹Aceste două neamuri şi aceste două ţări vor fi ale mele şi le vom lua^* în stăpânire›, măcar că Domnul^** era acolo,

de aceea, pe viaţa Mea», zice Domnul Dumnezeu, «că Mă voi purta cu tine după mânia^* şi urgia pe care le-ai arătat şi tu, în ura ta, împotriva lor şi Mă voi face cunoscut în mijlocul lor, când te voi judeca.

Vei şti^* însă că Eu, Domnul, am auzit toate batjocurile pe care le-ai rostit împotriva munţilor lui Israel când ai zis: ‹Sunt pustiiţi şi ne sunt daţi ca pradă!›

V-aţi fălit astfel împotriva Mea prin vorbirile^* voastre şi v-aţi înmulţit cuvintele împotriva Mea: am auzit!»

Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Când^* toată ţara se va bucura, pe tine te voi preface într-o pustietate!

Din pricina bucuriei^* pe care ai simţit-o că moştenirea casei lui Israel era pustiită, îţi voi face şi ţie la fel. Vei ajunge^** o pustietate, munte al Seirului, tu şi tot Edomul, şi se va şti că Eu sunt Domnul.»’