În al șaselea an, în ziua a cincea a lunii a șasea, pe când ședeam în casă, și bătrânii^* lui Iuda ședeau înaintea mea, mâna^** Domnului Dumnezeu a căzut peste mine.

M-am uitat^* și iată că era un chip care avea o înfățișare de om; de la coapse în jos era foc și de la coapse în sus era ceva strălucitor, ca niște aramă^** lustruită.

El a întins^* ceva ca o mână și m-a apucat de zulufii capului. Duhul m-a răpit^** între pământ și cer și m-a^† dus, în vedenii dumnezeiești, la Ierusalim, la ușa porții de la curtea dinăuntru, care caută spre miazănoapte, unde era locul^†† idolului geloziei, care stârnea^*† gelozia Domnului.

Și iată că slava Dumnezeului lui Israel era acolo, așa cum o văzusem^* în vale.

El mi-a zis: „Fiul omului, ia ridică ochii spre miazănoapte!” Am ridicat ochii spre miazănoapte; iată că idolul acesta al geloziei era la miazănoapte de poarta altarului, la intrare.

Și El mi-a zis: „Fiul omului, vezi ce fac ei? Vezi tu marile urâciuni pe care le săvârșește aici casa lui Israel, ca să Mă depărteze de Sfântul Meu Locaș? Dar vei mai vedea și alte urâciuni și mai mari!”

Atunci m-a dus la poarta curții. M-am uitat și iată că era o gaură în perete!

Și mi-a zis: „Fiul omului, ia sapă în perete!” Am săpat în zid și iată că era o ușă.

Și mi-a zis: „Intră și vezi urâciunile cele rele pe care le săvârșesc ei aici!”

Am intrat și m-am uitat; și iată că erau tot felul de chipuri de târâtoare și de dobitoace urâcioase și toți idolii casei lui Israel zugrăviți pe perete de jur împrejur.

Înaintea acestor idoli stăteau șaptezeci de oameni din bătrânii casei lui Israel, în mijlocul cărora era Iaazania, fiul lui Șafan; fiecare din ei avea o cădelniță în mână și se înălța un nor gros de tămâie.

Și El mi-a zis: „Fiul omului, vezi ce fac în întuneric bătrânii casei lui Israel, fiecare în odaia lui plină de chipuri? Căci ei zic: ‘Nu ne vede^* Domnul; a părăsit Domnul țara aceasta!’”

Și mi-a zis: „Vei mai vedea și alte urâciuni mari pe care le săvârșesc ei!”

Și m-a dus la intrarea porții Casei Domnului dinspre miazănoapte. Și iată că acolo stăteau niște femei care plângeau pe Tamuz.

Și El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Vei mai vedea și alte urâciuni mai mari decât acestea!”

Și m-a dus în curtea dinăuntru a Casei Domnului. Și iată că, la ușa Templului Domnului, între pridvor^* și altar, erau aproape douăzeci și cinci^** de oameni cu dosul^† întors spre Templul Domnului și cu fața spre răsărit și se închinau înaintea soarelui^††, spre răsărit.

Și El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Este prea puțin oare pentru casa lui Iuda că săvârșesc ei urâciunile pe care le săvârșesc aici? Trebuia să mai umple și țara cu silnicie^* și să nu înceteze să Mă mânie? Iată că ei își apropie ramura de nas!

De aceea^* și Eu voi lucra cu urgie, ochiul Meu^** va fi fără milă și nu Mă voi îndura; chiar dacă vor striga^† în gura mare la urechile Mele, tot nu-i voi asculta.”