După ce s-a sfârșit lucrul acesta, căpeteniile s-au apropiat de mine și au zis: „Poporul lui Israel, preoții și leviții nu s-au despărțit^* de popoarele acestor țări și au făcut^** urâciunile lor, ale canaaniților, hetiților, fereziților, iebusiților, amoniților, moabiților, egiptenilor și amoriților.

Căci și-au^* luat neveste din fetele lor pentru ei și pentru fiii lor și au amestecat^** neamul^† sfânt cu popoarele țărilor acestora. Și căpeteniile și dregătorii au fost cei dintâi care au săvârșit păcatul acesta.”

Când am auzit lucrul acesta, mi-am sfâșiat^* hainele și mantaua, mi-am smuls părul din cap și perii din barbă și am stat jos mâhnit^**.

Atunci s-au strâns la mine toți cei ce se temeau^* de cuvintele Dumnezeului lui Israel, din pricina păcatului fiilor robiei. Și eu am stat jos mâhnit până la jertfa de seară^**.

Apoi, în clipa jertfei de seară, m-am sculat din smerirea mea, cu hainele și mantaua sfâșiate, am căzut în genunchi, am întins^* mâinile spre Domnul Dumnezeul meu și am zis:

„Dumnezeule, sunt uluit și mi-e^* rușine, Dumnezeule, să-mi ridic fața spre Tine. Căci fărădelegile^** noastre s-au înmulțit deasupra capetelor noastre și greșelile noastre au ajuns^† până la ceruri.

Din zilele părinților noștri, am fost foarte^* vinovați până în ziua de azi și din pricina fărădelegilor noastre am^** fost dați noi, împărații noștri și preoții noștri în mâinile împăraților străini, pradă sabiei, robiei, jafului și rușinii^† care ne acoperă astăzi fața.

Și totuși Domnul Dumnezeul nostru S-a îndurat de noi, lăsându-ne câțiva oameni scăpați și dându-ne un adăpost în locul Lui cel sfânt, ca să ne lumineze^* ochii și să ne dea puțină răsuflare în mijlocul robiei noastre.

Căci^* suntem robi, dar Dumnezeu^** nu ne-a părăsit în robia noastră. A îndreptat spre noi bunăvoința^† împăraților perșilor și ei ne-au dat o nouă putere de viață, ca să putem zidi Casa Dumnezeului nostru și să-i dregem dărâmăturile, făcându-ne astfel rost de un loc de adăpost^†† în Iuda și la Ierusalim.

Acum, ce să mai zicem noi după aceste lucruri, Dumnezeule? Căci am părăsit poruncile Tale,

pe care ni le porunciseși prin robii Tăi, prorocii, zicând: ‘Țara în care intrați s-o stăpâniți este o țară întinată^* de necurățiile popoarelor din aceste ținuturi, de urâciunile cu care au umplut-o de la un capăt la altul, cu necurățiile lor.

Să nu^* dați deci pe fetele voastre după fiii lor, nici să nu luați pe fetele lor de neveste pentru fiii voștri și să nu vă pese^** niciodată nici de propășirea lor, nici de bunăstarea lor. În chipul acesta veți ajunge tari, veți mânca cele mai bune roade ale țării și o veți lăsa^† pe veci moștenire fiilor voștri.’

După tot ce ni s-a întâmplat din pricina faptelor rele și a marilor greșeli pe care le-am făcut, măcar că Tu, Dumnezeule, nu ne-ai pedepsit^* după fărădelegile noastre, se cuvine ca, acum, când ne-ai păstrat pe acești oameni scăpați,

să începem iarăși să călcăm^* poruncile Tale și să ne încuscrim^** cu aceste popoare urâcioase? N-ar^† izbucni atunci iarăși mânia Ta împotriva noastră, până acolo încât ne-ar nimici, fără să lase nici rămășiță, nici robi izbăviți?

Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu ești drept^*, căci astăzi noi suntem o rămășiță de robi izbăviți. Iată-ne înaintea^** Ta ca niște^† vinovați și din această pricină nu putem sta^†† înaintea Ta.”