În^* Biserica din Antiohia erau nişte proroci şi învăţători: Barnaba^**, Simon, numit Niger, Luciu^† din Cirene, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, şi Saul.

Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte^* pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la^** care i-am chemat.”

Atunci, după ce au postit^* şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece.

Barnaba şi Saul, trimişi de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru^*.

Ajunşi la Salamina, au vestit^* Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan^**.

După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit pe un^* vrăjitor, proroc mincinos, un iudeu, cu numele Bar-Isus,

care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om înţelept. Acesta din urmă a chemat pe Barnaba şi pe Saul şi şi-a arătat dorinţa să audă Cuvântul lui Dumnezeu.

Dar Elima^*, vrăjitorul – căci aşa se tâlcuieşte numele lui –, le stătea împotrivă şi căuta să abată pe dregător de la credinţă.

Atunci, Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin^* de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el

şi a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul^* dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului?

Acum, iată că mâna^* Domnului este împotriva ta: vei fi orb şi nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric şi căuta bâjbâind nişte oameni care să-l ducă de mână.

Atunci, dregătorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut şi a rămas uimit de învăţătura Domnului.

Pavel şi tovarăşii lui au pornit cu corabia din Pafos şi s-au dus la Perga, în Pamfilia. Ioan^* s-a despărţit de ei şi s-a întors la Ierusalim.

Din Perga, şi-au urmat drumul înainte şi au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului, au intrat^* în sinagogă şi au şezut jos.

După citirea^* Legii şi a Prorocilor, fruntaşii sinagogii au trimis să le zică: „Fraţilor, dacă aveţi un cuvânt^** de îndemn pentru norod, vorbiţi.”

Pavel s-a sculat, a făcut^* semn cu mâna şi a zis: „Bărbaţi israeliţi şi voi care^** vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi!

Dumnezeul acestui popor Israel a^* ales pe părinţii noştri. A ridicat la cinste pe norodul acesta^**, în timpul şederii lui în ţara Egiptului, şi^† l-a scos din Egipt cu braţul Său cel puternic.

Timp^* de aproape patruzeci de ani, le-a suferit purtarea în pustie.

Şi, după ce a nimicit^* şapte popoare în Ţara Canaanului, le-a^** dat de moştenire pământul lor, pentru aproape patru sute cincizeci de ani.

După aceste lucruri le-a^* dat judecători, până^** la prorocul Samuel.

Ei au cerut atunci^* un împărat. Şi, timp de aproape patruzeci de ani, Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminţia lui Beniamin,

apoi l-a înlăturat^* şi le-a^** ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: ‘Am^† găsit pe David, fiul lui Iese, om^†† după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.’

Din^* sămânţa lui David, Dumnezeu, după făgăduinţa^** Sa, a ridicat lui Israel un Mântuitor^†, care este Isus.

Înainte^* de venirea Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinţei la tot norodul lui Israel.

Şi Ioan, când era la sfârşitul însărcinării lui, zicea: ‘Cine^* credeţi că sunt eu? Nu sunt Acela, ci iată că după mine vine Unul căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg încălţămintea picioarelor.’

Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, vouă^* v-a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri.

Căci locuitorii din Ierusalim şi mai-marii lor n-au cunoscut^* pe Isus şi, prin faptul că L-au osândit, au împlinit^** cuvintele prorocilor, care^† se citesc în fiecare Sabat.

Măcar că^* n-au găsit în El nicio vină de moarte, totuşi^** ei au cerut lui Pilat să-L omoare.

Şi^*, după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos^** de pe lemn şi L-au pus într-un mormânt.

Dar^* Dumnezeu L-a înviat din morţi.

El^* S-a arătat, timp de mai multe zile, celor ce se suiseră cu El din^** Galileea la Ierusalim şi care^†, acum, sunt martorii Lui înaintea norodului.

Şi noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduinţa^* făcută părinţilor noştri,

Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus, după cum este scris în psalmul al doilea: ‘Tu^* eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.’

Că L-a înviat din morţi, aşa că nu Se va mai întoarce în putrezire, a spus-o când a zis: ‘Vă voi^* împlini cu toată credincioşia făgăduinţele sfinte pe care le-am făcut lui David.’

De aceea mai zice şi în alt psalm: ‘Nu^* vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.’

Şi David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit^*, a fost îngropat lângă părinţii săi şi a văzut putrezirea.

Dar Acela pe care L-a înviat Dumnezeu n-a văzut putrezirea.

Să ştiţi dar, fraţilor, că în El^* vi se vesteşte iertarea păcatelor,

şi oricine crede este iertat prin El^* de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise.

Astfel, luaţi seama să nu vi se întâmple ce se spune în proroci^*:

‘Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă şi pieriţi, căci în zilele voastre am să fac o lucrare pe care n-o veţi crede nicidecum, dacă v-ar istorisi-o cineva.’”

Când au ieşit afară, neamurile i-au rugat să le vorbească şi în Sabatul viitor despre aceleaşi lucruri.

Şi după ce s-a împrăştiat adunarea, mulţi din iudei şi din prozeliţii evlavioşi au mers după Pavel şi Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei şi-i^* îndemnau să stăruiască în harul^** lui Dumnezeu.

În Sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu.

Iudeii, când au văzut noroadele, s-au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse^* de Pavel şi-l batjocoreau.

Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia^* vestit mai întâi vouă, dar^**, fiindcă voi nu-l primiţi şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem^† spre neamuri.

Căci aşa ne-a poruncit Domnul: ‘Te-am^* pus ca să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.’”

Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvântul Domnului. Şi^* toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică au crezut.

Cuvântul Domnului se răspândea în toată ţara.

Dar iudeii au întărâtat pe femeile cucernice cu vază şi pe fruntaşii cetăţii, au stârnit^* o prigonire împotriva lui Pavel şi Barnaba şi i-au izgonit din hotarele lor.

Pavel^* şi Barnaba au scuturat praful de pe picioare împotriva lor şi s-au dus în Iconia,

în timp ce ucenicii erau plini^* de bucurie şi de Duhul Sfânt.