După aceea, Pavel a plecat din Atena și s-a dus la Corint.

Acolo, a găsit pe un iudeu numit Aquila^*, de neam din Pont, venit de curând din Italia, cu nevastă-sa Priscila, deoarece Claudiu poruncise ca toți iudeii să plece din Roma. A venit la ei.

Și, fiindcă avea același meșteșug, a rămas la ei și^* lucrau – meseria lor era facerea corturilor.

Pavel^* vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat și îndupleca pe iudei și pe greci.

Dar când au venit^* Sila și Timotei din Macedonia, Pavel s-a^** dedat în totul propovăduirii și dovedea iudeilor că Isus este Hristosul.

Fiindcă iudeii i se împotriveau^* și-l batjocoreau, Pavel și-a scuturat^** hainele și le-a zis: „Sângele^† vostru să cadă asupra capului vostru; eu^†† sunt curat. De acum^*† încolo, mă voi duce la neamuri.”

Și după ce a ieșit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga.

Dar^* Crisp, fruntașul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Și mulți dintre corinteni, care auziseră pe Pavel, au crezut și ei și au fost botezați.

Noaptea, Domnul^* a zis lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme, ci vorbește și nu tăcea,

căci^* Eu sunt cu tine și nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ți facă rău; vorbește, fiindcă am mult norod în această cetate.”

Aici a rămas un an și șase luni și învăța printre corinteni Cuvântul lui Dumnezeu.

Pe când era Galion cârmuitor al Ahaiei, iudeii s-au ridicat cu un gând împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată

și au zis: „Omul acesta ațâță pe oameni să se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva Legii.”

Pavel voia să înceapă vorba, când Galion a zis iudeilor:„Dacă^* ar fi vorba de vreo faptă rea sau de vreo blestemăție, v-aș asculta după cuviință, iudeilor!

Dar, dacă este vorba de neînțelegeri asupra unui cuvânt, asupra unor nume și asupra Legii voastre, treaba voastră; eu nu vreau să fiu judecător peste aceste lucruri.”

Și i-a alungat de la scaunul de judecată.

Atunci, au pus toți mâna pe Sosten^*, fruntașul sinagogii, și-l băteau înaintea scaunului de judecată, fără ca lui Galion să-i pese.

Pavel a mai rămas destul de multă vreme în Corint. În urmă, și-a luat ziua bună de la frați și a plecat cu corabia spre Siria, împreună cu Priscila și Aquila, după ce și-a tuns^* capul în Chencrea^**, căci făcuse o juruință.

Au ajuns în Efes; și Pavel a lăsat acolo pe însoțitorii lui. A intrat în sinagogă și a stat de vorbă cu iudeii,

care l-au rugat să rămână la ei mai multă vreme. El însă n-a voit,

ci și-a luat rămas-bun de la ei și a zis: „Trebuie^* numaidecât ca sărbătoarea care vine s-o fac în Ierusalim. Dacă^** va voi Dumnezeu, mă voi întoarce iarăși la voi.” Și a plecat din Efes.

S-a dat jos din corabie în Cezareea, s-a suit la Ierusalim și, după ce a urat de bine Bisericii, s-a coborât în Antiohia.

După ce a petrecut câtăva vreme în Antiohia, Pavel a plecat și a străbătut din loc în loc ținutul Galatiei^* și Frigiei, întărind^** pe toți ucenicii.

La Efes, a venit un iudeu numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii și era tare în Scripturi.

El era învățat în ce privește Calea Domnului, avea un duh înfocat^* și vorbea și învăța amănunțit pe oameni despre Isus, măcar că nu cunoștea^** decât botezul lui Ioan.

A început a vorbi cu îndrăzneală în sinagogă. Aquila și Priscila, când l-au auzit, l-au luat la ei și i-au arătat mai cu de-amănuntul Calea lui Dumnezeu.

Fiindcă el voia să treacă în Ahaia, frații l-au îmbărbătat să se ducă și au scris ucenicilor să-l primească bine. Când a ajuns, a^* ajutat mult, prin harul lui Dumnezeu, pe cei ce crezuseră,

căci înfrunta cu putere pe iudei înaintea norodului și le dovedea^* din Scripturi că Isus este Hristosul.