„Fraților^* și părinților, ascultați acum cuvântul meu de apărare față de voi!”

Când au auzit ei că le vorbește în limba evreiască, au ținut și mai multă liniște. Și Pavel a zis:

„Eu^* sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învățat la^** picioarele lui Gamaliel^† să cunosc cu^†† de-amănuntul Legea părinților noștri și am fost^*† tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum^†* sunteți și voi toți azi.

Am^* prigonit până la moarte această Cale, am legat și am pus în temniță bărbați și femei:

marele preot și tot^* soborul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat chiar și scrisori de la^** ei către frații din Damasc, unde m-am dus să aduc legați la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiți.

Când eram^* pe drum și mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer.

Am căzut la pământ și am auzit un glas care-mi zicea: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?’

‘Cine ești, Doamne?’, am răspuns eu. Și El mi-a zis: ‘Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigonești.’

Cei^* ce erau cu mine au văzut bine lumina și s-au înfricoșat, dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea.

Atunci, am zis: ‘Ce să fac, Doamne?’ ‘Scoală-te’, mi-a răspuns Domnul, ‘du-te în Damasc și acolo ți se va spune ce trebuie să faci.’

Fiindcă nu puteam să văd nimic din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine m-au luat de mână, și așa am ajuns în Damasc.

Și a venit la mine un^* om numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, și pe care toți iudeii^** care locuiesc în Damasc îl vorbeau^† de bine.

El mi-a zis: ‘Frate Saule, capătă-ți din nou vederea!’ Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea și m-am uitat la el.

El mi-a zis: ‘Dumnezeul^* părinților noștri te-a^** ales să cunoști voia Lui, să^† vezi pe^†† Cel Neprihănit și să^*† auzi cuvinte din gura Lui;

căci^* Îi vei fi martor față de toți oamenii, pentru lucrurile pe care^** le-ai văzut și auzit.

Și acum, ce zăbovești? Scoală-te, primește botezul și fii spălat^* de păcatele tale, chemând^** Numele Domnului.’

Și mi s-a^* întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească

și am^* văzut pe Domnul, care-mi zicea: ‘Grăbește-te^** , ieși iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.’

Și am zis: ‘Doamne, ei^* știu că eu băgam în temniță și băteam^** prin sinagogi pe cei ce cred în Tine

și că^*, atunci când se vărsa sângele lui Ștefan, martorul Tău, eram și eu de față, îmi uneam^** încuviințarea mea cu a celorlalți și păzeam hainele celor ce-l omorau.’

Atunci, El mi-a zis: ‘Du-te, căci^* te voi trimite departe, la neamuri…’”

Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Dar atunci și-au ridicat glasul și au zis: „Ia^* de pe pământ pe un astfel de om! Nu este vrednic să^** trăiască!”

Și scoteau strigăte, își aruncau hainele și azvârleau cu țărână în văzduh.

Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetățuie și să-l cerceteze, bătându-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau așa împotriva lui.

Pe când îl legau cu curele, Pavel a zis sutașului care era de față: „Vă^* este îngăduit să bateți pe un roman care nu este osândit?”

La auzul acestor cuvinte, sutașul s-a dus să dea de știre căpitanului și a zis: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetățean roman.”

Și când a venit căpitanul, a zis lui Pavel: „Spune-mi, ești roman?” „Da”, i-a răspuns el.

Căpitanul a zis: „Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetățenia aceasta.” „Și eu”, a zis Pavel, „sunt chiar născut roman.”

Numaidecât, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie au încetat să-l mai necăjească, ba căpitanul, când a aflat că Pavel este roman, s-a temut pentru că-l legase.

A doua zi, fiindcă voia să știe bine pentru ce este pârât de iudei, l-a dezlegat și a poruncit să se adune laolaltă preoții cei mai de seamă și tot soborul, apoi a adus pe Pavel jos și l-a pus înaintea lor.