„Fraţilor^* şi părinţilor, ascultaţi acum cuvântul meu de apărare faţă de voi!”

Când au auzit ei că le vorbeşte în limba evreiască, au ţinut şi mai multă linişte. Şi Pavel a zis:

„Eu^* sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învăţat la^** picioarele lui Gamaliel^† să cunosc cu^†† de-amănuntul Legea părinţilor noştri şi am fost^*† tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum^†* sunteţi şi voi toţi azi.

Am^* prigonit până la moarte această Cale, am legat şi am pus în temniţă bărbaţi şi femei:

marele preot şi tot^* soborul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat chiar şi scrisori de la^** ei către fraţii din Damasc, unde m-am dus să aduc legaţi la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiţi.

Când eram^* pe drum şi mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer.

Am căzut la pământ şi am auzit un glas care-mi zicea: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?’

‘Cine eşti, Doamne?’, am răspuns eu. Şi El mi-a zis: ‘Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigoneşti.’

Cei^* ce erau cu mine au văzut bine lumina şi s-au înfricoşat, dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea.

Atunci, am zis: ‘Ce să fac, Doamne?’ ‘Scoală-te’, mi-a răspuns Domnul, ‘du-te în Damasc şi acolo ţi se va spune ce trebuie să faci.’

Fiindcă nu puteam să văd nimic din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine m-au luat de mână, şi aşa am ajuns în Damasc.

Şi a venit la mine un^* om numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, şi pe care toţi iudeii^** care locuiesc în Damasc îl vorbeau^† de bine.

El mi-a zis: ‘Frate Saule, capătă-ţi din nou vederea!’ Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea şi m-am uitat la el.

El mi-a zis: ‘Dumnezeul^* părinţilor noştri te-a^** ales să cunoşti voia Lui, să^† vezi pe^†† Cel Neprihănit şi să^*† auzi cuvinte din gura Lui;

căci^* Îi vei fi martor faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile pe care^** le-ai văzut şi auzit.

Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul şi fii spălat^* de păcatele tale, chemând^** Numele Domnului.’

Şi mi s-a^* întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească

şi am^* văzut pe Domnul, care-mi zicea: ‘Grăbeşte-te^** , ieşi iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.’

Şi am zis: ‘Doamne, ei^* ştiu că eu băgam în temniţă şi băteam^** prin sinagogi pe cei ce cred în Tine

şi că^*, atunci când se vărsa sângele lui Ştefan, martorul Tău, eram şi eu de faţă, îmi uneam^** încuviinţarea mea cu a celorlalţi şi păzeam hainele celor ce-l omorau.’

Atunci, El mi-a zis: ‘Du-te, căci^* te voi trimite departe, la neamuri…’”

Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Dar atunci şi-au ridicat glasul şi au zis: „Ia^* de pe pământ pe un astfel de om! Nu este vrednic să^** trăiască!”

Şi scoteau strigăte, îşi aruncau hainele şi azvârleau cu ţărână în văzduh.

Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetăţuie şi să-l cerceteze, bătându-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau aşa împotriva lui.

Pe când îl legau cu curele, Pavel a zis sutaşului care era de faţă: „Vă^* este îngăduit să bateţi pe un roman care nu este osândit?”

La auzul acestor cuvinte, sutaşul s-a dus să dea de ştire căpitanului şi a zis: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetăţean roman.”

Şi când a venit căpitanul, a zis lui Pavel: „Spune-mi, eşti roman?” „Da”, i-a răspuns el.

Căpitanul a zis: „Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetăţenia aceasta.” „Şi eu”, a zis Pavel, „sunt chiar născut roman.”

Numaidecât, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie au încetat să-l mai necăjească, ba căpitanul, când a aflat că Pavel este roman, s-a temut pentru că-l legase.

A doua zi, fiindcă voia să ştie bine pentru ce este pârât de iudei, l-a dezlegat şi a poruncit să se adune laolaltă preoţii cei mai de seamă şi tot soborul, apoi a adus pe Pavel jos şi l-a pus înaintea lor.