Pavel s-a uitat ţintă la sobor şi a zis: „Fraţilor, eu^* am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta…”

Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l^* lovească peste gură.

Atunci, Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu şezi să mă judeci după Lege şi porunceşti^* să mă lovească, împotriva Legii!”

Cei ce stăteau lângă el i-au zis: „Îţi baţi joc de marele preot al lui Dumnezeu?”

Şi Pavel a zis: „N-am^* ştiut, fraţilor, că este marele preot, căci este scris: ‘Pe^** mai-marele norodului tău să nu-l grăieşti de rău.’”

Pavel, ca unul care ştia că o parte din adunare erau saduchei, iar alta farisei, a strigat în plin sobor: „Fraţilor, eu^* sunt fariseu, fiu de fariseu; din pricina nădejdii^** în învierea morţilor sunt dat în judecată.”

Când a zis vorbele acestea, s-a stârnit o neînţelegere între farisei şi saduchei, şi adunarea s-a dezbinat.

Căci^* saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe amândouă.

S-a făcut o mare zarvă, şi câţiva cărturari din partida fariseilor s-au sculat în picioare, au început o ceartă aprinsă şi au zis: „Noi nu găsim nicio^* vină în omul acesta; dar dacă^** i-a vorbit un duh sau un înger^†?”…

Fiindcă gâlceava creştea, căpitanul se temea ca Pavel să nu fie rupt în bucăţi de ei. De aceea a poruncit ostaşilor să se coboare, să-l smulgă din mijlocul lor şi să-l ducă în cetăţuie.

În^* noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel şi i-a zis: „Îndrăzneşte, Pavele, căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi în Roma.”

La ziuă, iudeii au^* uneltit şi s-au legat cu blestem că nu vor mânca, nici nu vor bea până nu vor omorî pe Pavel.

Cei ce făcuseră legământul acesta erau mai mulţi de patruzeci.

Ei s-au dus la preoţii cei mai de seamă şi la bătrâni şi le-au zis: „Noi ne-am legat cu mare blestem să nu gustăm nimic până nu vom omorî pe Pavel.

Acum dar, voi, împreună cu soborul, daţi de ştire căpitanului şi rugaţi-l să-l aducă mâine jos, înaintea voastră, ca şi cum aţi vrea să-i cercetaţi pricina mai cu de-amănuntul, şi până să ajungă el, noi suntem gata să-l omorâm.”

Fiul surorii lui Pavel a auzit de această cursă, s-a dus în cetăţuie şi a spus lui Pavel.

Pavel a chemat pe unul din sutaşi şi a zis: „Du pe tinerelul acesta la căpitan, căci are să-i spună ceva.”

Sutaşul a luat pe tânăr cu el, l-a dus la căpitan şi a zis: „Pavel cel întemniţat m-a chemat şi m-a rugat să aduc la tine pe acest tinerel, care are să-ţi spună ceva.”

Căpitanul l-a apucat de mână, l-a luat deoparte şi l-a întrebat: „Ce ai să-mi spui?”

El a răspuns: „Iudeii^* s-au sfătuit să te roage să aduci mâine pe Pavel înaintea soborului, ca şi cum ai avea să-l cercetezi mai cu de-amănuntul.

Tu să nu-i asculţi, pentru că mai mulţi de patruzeci dintre ei îl pândesc şi s-au legat cu blestem să nu mănânce şi să nu bea nimic până nu-l vor omorî; acum stau gata şi n-aşteaptă decât făgăduiala ta.”

Căpitanul a lăsat pe tinerel să plece şi i-a poruncit să nu spună nimănui că i-a descoperit aceste lucruri.

În urmă, a chemat pe doi sutaşi şi le-a zis: „La ceasul al treilea din noapte, să aveţi gata două sute de ostaşi, şaptezeci de călăreţi şi două sute de suliţari, ca să meargă până la Cezareea.”

Le-a poruncit să aducă şi dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare şi să-l ducă sănătos şi teafăr la dregătorul Felix.

Lui Felix, i-a scris o scrisoare cu următorul cuprins:

„Claudius Lisias către preaalesul dregător Felix: plecăciune!

Acest^* om, pe care l-au prins iudeii, era să fie omorât de ei, şi eu m-am dus repede cu ostaşi şi l-am scos din mâna lor, căci am aflat că este roman.

Am^* vrut să aflu pricina pentru care-l pârau şi l-am adus înaintea soborului lor.

Am găsit că era pârât pentru^* lucruri privitoare la Legea lor, dar^** că nu săvârşise nicio nelegiuire care să fie vrednică de moarte sau de lanţuri.

Mi s-a dat^* însă de ştire că iudeii îl pândesc ca să-l omoare; l-am trimis îndată la tine şi am făcut cunoscut^** şi celor ce-l învinuiesc să-ţi spună ţie ce au împotriva lui. Fii sănătos.”

Ostaşii, după porunca pe care o primiseră, au luat pe Pavel şi l-au dus noaptea până la Antipatrida.

A doua zi, au lăsat pe călăreţi să-şi urmeze drumul înainte cu el, iar ei s-au întors în cetăţuie.

Ajunşi în Cezareea, călăreţii au dat scrisoarea în mâna dregătorului şi au adus pe Pavel înaintea lui.

Dregătorul, după ce a citit scrisoarea, a întrebat din ce ţinut este Pavel. Când a aflat că este din Cilicia^*,

„te^* voi asculta”, a zis el, „când vor veni pârâşii tăi”. Şi a poruncit să fie păzit în palatul^** lui Irod.