După cinci^* zile, a venit marele preot^** Anania cu unii din bătrâni şi cu un vorbitor, numit Tertul. Au adus înaintea dregătorului plângere împotriva lui Pavel.

Pavel a fost chemat, şi Tertul a început să-l pârască astfel: „Preaalesule Felix, tu ne faci să ne bucurăm de o pace mare şi neamul acesta a căpătat îmbunătăţiri sănătoase prin îngrijirile tale.

Lucrul acesta îl mărturisim cu toată mulţumirea, în toată vremea şi în tot locul.

Dar, ca să nu te ţin prea mult, te rog să asculţi, în bunătatea ta, câteva cuvinte.

Am^* găsit pe omul acesta, care este o ciumă: pune la cale răzvrătiri printre toţi iudeii de pe tot pământul, este mai-marele partidei nazarinenilor

şi^* a încercat să spurce chiar şi Templul. Şi am pus mâna pe el. Am vrut să-l judecăm^** după Legea noastră,

dar^* a venit căpitanul Lisias, l-a smuls din mâinile noastre, cu mare silă,

şi a poruncit^* pârâşilor lui să vină înaintea ta. Dacă-l vei cerceta, tu însuţi vei putea afla de la el toate lucrurile de care îl pârâm noi.”

Iudeii s-au unit la învinuirea aceasta şi au spus că aşa stau lucrurile.

După ce i-a făcut dregătorul semn să vorbească, Pavel a răspuns: „Fiindcă ştiu că de mulţi ani eşti judecătorul neamului acestuia, voi răspunde cu încredere pentru apărarea mea.

Nu sunt mai mult de douăsprezece zile – te poţi încredinţa de lucrul acesta – de când m-am suit să^* mă închin la Ierusalim.

Nu^* m-au găsit nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate stând de vorbă cu cineva sau făcând răscoală de norod.

Aşa că n-ar putea dovedi lucrurile de care mă pârăsc acum.

Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului^* părinţilor mei după Calea^** pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege^† şi în Proroci

şi am^* în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că^** va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.

De aceea mă^* silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

După o lipsă de mai mulţi ani, am^* venit să aduc milostenii neamului meu şi să aduc daruri la Templu.

Tocmai atunci^* nişte iudei din Asia m-au găsit curăţit în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă.

Ei înşişi^* ar trebui să se înfăţişeze înaintea ta şi să mă pârască, dacă au ceva împotriva mea.

Sau să spună aceştia singuri de ce nelegiuire m-au găsit vinovat, când am stat înaintea soborului,

afară numai doar de strigătul acesta pe care l-am scos în mijlocul lor: ‘Pentru^* învierea morţilor sunt dat eu în judecată astăzi înaintea voastră.’”

Felix, care ştia destul de bine despre „Calea” aceasta, i-a amânat zicând: „Am să cercetez pricina voastră când va veni căpitanul^* Lisias.”

Şi a poruncit sutaşului să păzească pe Pavel, dar să-l lase puţin mai slobod şi să nu oprească pe^* nimeni din ai lui să-i slujească sau să vină la el.

După câteva zile, a venit Felix cu nevastă-sa, Drusila, care era iudeică; a chemat pe Pavel şi l-a ascultat despre credinţa în Hristos Isus.

Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrânare şi despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: „De astă dată, du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema.”

Totodată el trăgea nădejde că Pavel are să-i^* dea bani, de aceea trimitea şi mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu el.

Doi ani au trecut astfel; şi în locul lui Felix, a venit Porcius Festus. Felix a vrut^* să facă pe placul iudeilor şi a lăsat pe Pavel în temniţă.