În zilele acelea, când s-a^* înmulţit numărul ucenicilor, evreii care vorbeau greceşte^** cârteau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărţeala^† ajutoarelor de toate zilele.

Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi au zis: „Nu^* este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese.

De aceea, fraţilor, alegeţi^* dintre voi şapte bărbaţi vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta.

Iar noi vom^* stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.”

Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat^* plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip^**, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae^†, un prozelit din Antiohia.

I-au adus înaintea apostolilor, care^*, după ce s-au rugat, şi-au^** pus mâinile peste ei.

Cuvântul^* lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim şi o mare mulţime de^** preoţi veneau la credinţă.

Ştefan era plin de har şi de putere şi făcea minuni şi semne mari în norod.

Unii din sinagoga numită a Izbăviţilor, a Cirinenilor şi a Alexandrinilor, împreună cu nişte iudei din Cilicia şi din Asia, au început o ceartă de vorbe cu Ştefan,

dar^* nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el.

Atunci^* au pus la cale pe nişte oameni să zică: „Noi l-am auzit rostind cuvinte de hulă împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu.”

Au întărâtat norodul, pe bătrâni şi pe cărturari, au năvălit asupra lui, au pus mâna pe el şi l-au dus în sobor.

Au scos nişte martori mincinoşi, care au zis: „Omul acesta nu încetează să spună cuvinte de hulă împotriva acestui locaş sfânt şi împotriva Legii.

În adevăr^*, l-am auzit zicând că acest Isus din Nazaret va dărâma^** locaşul acesta şi va schimba obiceiurile pe care ni le-a dat Moise.”

Toţi cei ce şedeau în sobor s-au uitat ţintă la Ştefan, şi faţa lui li s-a arătat ca o faţă de înger.