Marele preot a zis: „Așa stau lucrurile?”

Ștefan a răspuns: „Fraților^* și părinților, ascultați! Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte ca să se așeze în Haran.

Și i-a zis: ‘Ieși^* din țara ta și din familia ta și du-te în țara pe care ți-o voi arăta.’

El a ieșit atunci^* din țara haldeenilor și s-a așezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a strămutat în țara aceasta, în care locuiți voi acum.

Din țara aceea nu i-a dat nimic în stăpânire, nici măcar o palmă de loc, ci i-a făgăduit^* că i-o va da în stăpânire lui și seminței lui după el, măcar că n-avea niciun copil.

Dumnezeu i-a spus că sămânța^* lui va locui într-o țară străină, va fi robită și va fi chinuită patru^** sute de ani.

‘Dar neamul căruia îi vor fi robi, îl voi judeca Eu’, a zis Dumnezeu. ‘După aceea, vor ieși și-Mi vor^* sluji în locul acesta.’

Apoi i-a dat^* legământul tăierii împrejur, și astfel^** Avraam, când a născut pe Isaac, l-a tăiat împrejur în ziua a opta, Isaac^† a născut și a tăiat împrejur pe Iacov, și Iacov^††, pe cei doisprezece patriarhi.

Iar^* patriarhii, care pizmuiau pe Iosif, l-au vândut, ca să fie dus în Egipt. Dar^** Dumnezeu a fost cu el

și l-a izbăvit din toate necazurile lui; i-a dat înțelepciune și trecere^* înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, care l-a pus dregător peste Egipt și peste toată casa lui.

A venit^* o foamete în tot Egiptul și Canaanul. Nevoia era mare, și părinții noștri nu găseau merinde.

Iacov^* a auzit că în Egipt era grâu și a trimis pe părinții noștri întâiași dată acolo.

Și^* când au venit a doua oară, Iosif a fost cunoscut de frații săi, și Faraon a aflat din ce neam era Iosif.

Apoi^*, Iosif a trimis să cheme pe tatăl său Iacov și pe toată^** familia lui, șaptezeci și cinci de suflete.

Iacov^* s-a coborât în Egipt, unde a murit^**, el și părinții noștri.

Și^* au fost strămutați la Sihem și puși în mormântul^** pe care îl cumpărase Avraam cu o sumă de bani de la fiii lui Emor, în Sihem.

Se apropia vremea^* când trebuia să se împlinească făgăduința pe care o făcuse Dumnezeu lui Avraam. Norodul a^** crescut și s-a înmulțit în Egipt,

până când s-a ridicat un alt împărat, care nu cunoștea pe Iosif.

Împăratul acesta a uneltit împotriva neamului nostru și a chinuit pe părinții noștri, până acolo ca să-și^* lepede pruncii, ca să nu trăiască.

Pe^* vremea aceasta s-a născut Moise, care era^** frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în casa tatălui său.

Și când a fost^* lepădat, l-a luat fiica lui Faraon și l-a crescut ca pe copilul ei.

Moise a învățat toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic^* în cuvinte și în fapte.

El^* avea patruzeci de ani când i-a venit în inimă dorința să cerceteze pe frații săi, pe fiii lui Israel.

A văzut pe unul din ei suferind nedreptate, i-a luat apărarea, a răzbunat pe cel asuprit și a omorât pe egiptean.

Credea că frații lui vor pricepe că Dumnezeu, prin mâna lui, le va da izbăvirea, dar n-au priceput.

A^* doua zi, când se băteau ei, Moise a venit în mijlocul lor și i-a îndemnat la pace. ‘Oamenilor’, a zis el, ‘voi sunteți frați; de ce vă nedreptățiți unul pe altul?’

Dar cel ce nedreptățea pe aproapele său l-a îmbrâncit și i-a zis: ‘Cine^* te-a pus pe tine stăpânitor și judecător peste noi?

Vrei să mă omori și pe mine cum ai omorât ieri pe egiptean?’

La^* auzul acestor vorbe, Moise a fugit și s-a dus de a locuit ca străin în pământul Madian, unde a născut doi fii.

Peste^* patruzeci de ani, i s-a arătat un înger în pustia muntelui Sinai, în para focului unui rug.

Moise, când l-a văzut, s-a mirat de arătarea aceasta și, pe când se apropia să vadă ce este, a auzit glasul Domnului,

care i-a zis: ‘Eu^* sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.’ Și Moise, tremurând, n-a îndrăznit să se uite.

Domnul^* i-a zis: ‘Scoate-ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care stai este un pământ sfânt.

Am^* văzut suferința poporului Meu, care este în Egipt, le-am auzit gemetele și M-am coborât să-i izbăvesc. Acum, du-te, te voi trimite în Egipt.’

Pe acest Moise de care se lepădaseră ei, când au zis: ‘Cine te-a pus pe tine stăpânitor și judecător?’ Dumnezeu l-a trimis ca stăpânitor și izbăvitor, cu ajutorul^* îngerului, care i se arătase în rug.

El^* i-a scos din Egipt și a făcut^** minuni și semne în Egipt, la^† Marea Roșie și^†† în pustie, patruzeci de ani.

Acest Moise a zis fiilor lui Israel: ‘Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre frații voștri un proroc^* ca mine: de el^** să ascultați.’

El^* este acela care, în adunarea israeliților din pustie, cu îngerul^** care i-a vorbit pe muntele Sinai și cu părinții noștri, a^† primit cuvinte^†† vii, ca să ni le dea nouă.

Părinții noștri n-au vrut să-l asculte, ci l-au nesocotit și, în inimile lor, s-au întors spre Egipt

și^* au zis lui Aaron: ‘Fă-ne niște dumnezei, care să meargă înaintea noastră, căci acest Moise, care ne-a scos din țara Egiptului, nu știm ce s-a făcut.’

Și^* în zilele acelea, au făcut un vițel, au adus jertfă idolului și s-au bucurat de lucrul mâinilor lor.

Atunci, Dumnezeu S-a^* întors de la ei și i-a dat să se închine oștirii^** cerului, după cum este scris în cartea prorocilor: ‘Mi-ați adus voi vite junghiate și jertfe timp de patruzeci de ani în pustie, casă^† a lui Israel?

Ați purtat cortul lui Moloh și chipul stelei zeului Remfan, chipurile acelea, pe care le-ați făcut ca să vă închinați lor! De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon.’

Părinții noștri aveau în pustie cortul întâlnirii, așa cum îl rânduise Cel ce a spus lui Moise să-l^* facă după chipul pe care-l văzuse.

Și^* părinții noștri l-au adus, la rândul lor, sub povățuirea lui Iosua, când au intrat în țara stăpânită de neamurile pe^** care Dumnezeu le-a izgonit dinaintea părinților noștri, și a rămas acolo până în zilele lui David.

David^* a căpătat milă înaintea lui Dumnezeu și a^** cerut să ridice o locuință pentru Dumnezeul lui Iacov.

Și^* Solomon a fost acela care I-a zidit o casă.

Dar^* Cel Preaînalt nu locuiește în locașuri făcute de mâini omenești, cum zice prorocul:

‘Cerul^* este scaunul Meu de domnie, și pământul este așternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veți zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă?

N-a făcut mâna Mea toate aceste lucruri?’…

Oameni tari^* la cerbice, netăiați împrejur^** cu inima și cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt. Cum au făcut părinții voștri, așa faceți și voi.

Pe^* care din proroci nu i-au prigonit părinții voștri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui^** Neprihănit, pe care L-ați vândut acum și L-ați omorât,

voi, care^* ați primit Legea dată prin îngeri, și n-ați păzit-o!…”

Când^* au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă și scrâșneau din dinți împotriva lui.

Dar Ștefan, plin^* de Duhul Sfânt, și-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu

și a zis: „Iată, văd^* cerurile deschise și pe Fiul^** omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.”

Ei au început atunci să răcnească, și-au astupat urechile și s-au năpustit toți într-un gând asupra lui.

L-au târât^* afară din cetate și l-au^** ucis cu pietre. Martorii^† și-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul.

Și aruncau cu pietre în Ștefan, care^* se ruga și zicea: „Doamne Isuse, primește^** duhul meu!”

Apoi, a îngenuncheat^* și a strigat cu glas tare: „Doamne^**, nu le ține în seamă păcatul acesta!” Și după aceste vorbe, a adormit.