Dar Saul^* sufla încă amenințarea și uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot

și i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinței, atât bărbați, cât și femei, să-i aducă legați la Ierusalim.

Pe drum, când^* s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui.

El a căzut la pământ și a auzit un glas, care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce^* Mă prigonești?”

„Cine ești Tu, Doamne?” a răspuns el. Și Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care-L prigonești. Ți-ar fi greu^* să arunci înapoi cu piciorul într-un țepuș.”

Tremurând și plin de frică, el a zis: „Doamne, ce^* vrei să fac?” „Scoală-te”, i-a zis Domnul, „intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci.”

Oamenii^* care-l însoțeau au rămas încremeniți; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.

Saul s-a sculat de la pământ și, măcar că ochii îi erau deschiși, nu vedea nimic. L-au luat de mâini și l-au dus în Damasc.

Trei zile n-a văzut și n-a mâncat, nici n-a băut nimic.

În Damasc era un ucenic numit^* Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă, Doamne”, a răspuns el.

Și Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe ulița care se cheamă Dreaptă și caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars^* . Căci iată, el se roagă.

Și a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el și punându-și mâinile peste el, ca să-și capete iarăși vederea.”

„Doamne”, a răspuns Anania, „am auzit de la mulți despre toate^* relele pe care le-a făcut omul acesta sfinților Tăi în Ierusalim,

ba și aici are puteri din partea preoților celor mai de seamă ca să lege pe toți care^* cheamă Numele Tău.”

Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el^* este un vas pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor^** , înaintea împăraților^† și înaintea fiilor lui Israel;

și îi^* voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.”

Anania^* a plecat; și, după ce a intrat în casă, a pus^** mâinile peste Saul și a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ți S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeți vederea și să^† te umpli de Duhul Sfânt.”

Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi, și el și-a căpătat iarăși vederea. Apoi s-a sculat și a fost botezat.

După ce a mâncat, a prins iarăși putere. Saul^* a rămas câteva zile cu ucenicii care erau în Damasc.

Și îndată a început să propovăduiască în sinagogi că^* Isus este Fiul lui Dumnezeu.

Toți cei ce-l ascultau rămâneau uimiți și ziceau: „Nu este el^* acela care făcea prăpăd în Ierusalim, printre cei ce chemau Numele acesta? Și n-a venit el aici ca să-i ducă legați înaintea preoților celor mai de seamă?”

Totuși Saul se întărea din ce în ce mai mult și făcea de rușine^* pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Hristosul.

După câtva timp, iudeii s-au^* sfătuit să-l omoare,

și uneltirea^* lor a ajuns la cunoștința lui Saul. Porțile erau păzite zi și noapte, ca să-l omoare.

Dar, într-o noapte, ucenicii l-au luat și l-au^* coborât prin zid, dându-l jos într-o coșniță.

Când a ajuns^* în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici, dar toți se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic.

Atunci^*, Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli și le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, și cum^** în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus.

De atunci se ducea^* și venea împreună cu ei în Ierusalim

și propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului. Vorbea și se întreba și cu evreii care vorbeau grecește^*, dar^** ei căutau să-l omoare.

Când au aflat frații de lucrul acesta, l-au dus la Cezareea și l-au pornit la Tars.

Biserica^* se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea și Samaria, se întărea sufletește și umbla în frică de Domnul și, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulțea.

Pe când cerceta Petru pe^* toți sfinții, s-a coborât și la cei ce locuiau în Lida.

Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog în pat.

„Enea”, i-a zis Petru, „Isus Hristos te^* vindecă; scoală-te și fă-ți patul.” Și Enea s-a sculat îndată.

Toți locuitorii din Lida și din Sarona^* l-au văzut și s-au^** întors la Domnul.

În Iope, era o uceniță numită Tabita, nume care, în tălmăcire, se zice Dorca. Ea făcea o mulțime de^* fapte bune și milostenii.

În vremea aceea, s-a îmbolnăvit și a murit. După ce au scăldat-o, au pus-o într-o odaie de sus^*.

Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, când au auzit că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el să-l roage: „Nu pregeta să vii până la noi.”

Petru s-a sculat și a plecat împreună cu ei. Când a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plângând și i-au arătat hainele și cămășile pe care le făcea Dorca pe când era cu ele.

Petru a scos^* pe toată lumea afară, a îngenuncheat^** și s-a rugat; apoi, s-a întors spre trup și a^† zis: „Tabita, scoală-te!” Ea a deschis ochii și, când a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor.

El i-a dat mâna și a ridicat-o în sus. A chemat îndată pe sfinți și pe văduve și le-a pus-o înainte vie.

Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope și^* mulți au crezut în Domnul.

Petru a rămas multe zile în Iope, la un tăbăcar numit Simon^*.