Urare
Pavel, apostol nu de la oameni, nici* printr-un om, ci prin** Isus Hristos și prin Dumnezeu Tatăl, care† L-a înviat din morți,
și toți frații care* sunt împreună cu mine, către Bisericile** Galatiei:
El* S-a dat pe Sine Însuși pentru păcatele noastre ca să ne smulgă din acest** veac rău, după voia Dumnezeului nostru și Tatăl.
A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.
Nestatornicia galatenilor
Nu doar că* este o altă evanghelie, dar sunt unii oameni care vă tulbură și voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.
Dar chiar dacă noi* înșine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!
Cum am mai spus, o spun și acum: Dacă vă propovăduiește cineva o evanghelie deosebită* de aceea pe care ați primit-o, să fie anatema!
Caut* eu oare**, în clipa aceasta, să capăt bunăvoința oamenilor sau bunăvoința lui Dumnezeu? Sau caut† să plac oamenilor? Dacă aș mai căuta să plac oamenilor, n-aș fi robul lui Hristos.
Evanghelia lui Pavel
Fraților*, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine nu este de obârșie omenească,
pentru că n-am primit-o, nici* n-am învățat-o de la vreun om, ci prin** descoperirea lui Isus Hristos.
Ați auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religia iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste* măsură de mult Biserica lui Dumnezeu și făceam prăpăd** în ea
și cum eram mai înaintat în religia iudeilor decât mulți din neamul meu de o vârstă cu mine. Eram însuflețit de o râvnă* nespus de mare pentru datinile strămoșești**.
Dar, când Dumnezeu, care* m-a pus deoparte din pântecele maicii mele și m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale
să* descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc** între neamuri, îndată n-am întrebat pe niciun om†,
nici nu m-am suit la Ierusalim, la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc.
După trei ani, m-am suit* la Ierusalim să fac cunoștință cu Chifa și am rămas la el cincisprezece zile.
În cele ce vă scriu, iată*, înaintea lui Dumnezeu, nu mint.
După aceea* m-am dus în ținuturile Siriei și Ciliciei.
Și eram încă necunoscut la față Bisericilor* lui Hristos** care sunt în Iudeea.
Ele auzeau doar spunându-se: „Cel ce ne prigonea odinioară acum propovăduiește credința pe care căuta s-o nimicească odinioară.”
Și slăveau pe Dumnezeu din pricina mea.