Sarai şi Agar
Sarai, nevasta lui Avram, nu-i născuse* deloc copii. Ea avea o roabă** egipteancă, numită Agar†.
Şi Sarai a zis* lui Avram: „Iată, Domnul m-a făcut** stearpă; intră†, te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii de la ea.” Avram a ascultat†† cele spuse de Sarai.
El a intrat la Agar, şi ea a rămas însărcinată. Când s-a văzut ea însărcinată, a privit cu dispreţ* pe stăpână-sa.
Şi Sarai a zis lui Avram: „Asupra ta să cadă batjocura aceasta, care mi se face! Eu însumi ţi-am dat în braţe pe roaba mea, şi ea, când a văzut că a rămas însărcinată, m-a privit cu dispreţ. Să judece* Domnul între mine şi tine!”
Fuga Agarei. Naşterea lui Ismael
Îngerul Domnului a găsit-o lângă un izvor de apă în pustie, şi anume lângă izvorul* care este pe drumul ce duce la Şur**.
El a zis: „Agar, roaba Saraiei, de unde vii şi unde te duci?” Ea a răspuns: „Fug de stăpâna mea Sarai.”
Îngerul Domnului i-a zis: „Întoarce-te la stăpână-ta şi supune-te* sub mâna ei.”
Îngerul Domnului i-a zis: „Iată, acum eşti însărcinată şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele* Ismael, căci Domnul a auzit mâhnirea ta.
Ea a numit Numele Domnului care-i vorbise: „Tu eşti Dumnezeu care mă vede!” Căci a zis ea: „Cu adevărat, am văzut* aici spatele Celui ce m-a văzut!”
Avram era de optzeci şi şase de ani când i-a născut Agar pe Ismael.