După aceste lucruri, Dumnezeu^* a pus la încercare pe Avraam şi i-a zis: „Avraame!” „Iată-mă”, a răspuns el.

Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul^* tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara^** Moria şi adu-l ardere-de-tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune.”

Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a pus şaua pe măgar şi a luat cu el două slugi şi pe fiul său Isaac. A tăiat lemne pentru arderea-de-tot şi a pornit spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu.

A treia zi, Avraam a ridicat ochii şi a văzut locul de departe.

Şi Avraam a zis slugilor sale: „Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul ne vom duce până colo să ne închinăm şi apoi ne vom întoarce la voi.”

Avraam a luat lemnele pentru arderea-de-tot, le-a pus^* în spinarea fiului său Isaac şi a luat în mână focul şi cuţitul. Şi au mers astfel amândoi împreună.

Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său Avraam, a zis: „Tată!” „Ce este, fiule?” i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: „Iată focul şi lemnele, dar unde este mielul pentru arderea-de-tot?”

„Fiule”, a răspuns Avraam, „Dumnezeu Însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea-de-tot.” Şi au mers amândoi împreună înainte.

Când au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar şi a aşezat lemnele pe el. A legat pe fiul său Isaac şi l-a pus pe altar^*, deasupra lemnelor.

Apoi, Avraam a întins mâna şi a luat cuţitul, ca să înjunghie pe fiul său.

Atunci, Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri şi a zis: „Avraame! Avraame!” „Iată-mă!” a răspuns el.

Îngerul a zis: „Să^* nu pui mâna pe băiat şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum^** că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.”

Avraam a ridicat ochii şi a văzut înapoia lui un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiş, şi Avraam s-a dus de a luat berbecul şi l-a adus ca ardere-de-tot în locul fiului său.

Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijă”. De aceea se zice şi azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă”.

Îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam

şi a zis: „‘Pe^* Mine Însumi jur’, zice Domnul, ‘pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu,

te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele^* cerului şi ca nisipul^** de pe ţărmul mării, şi sămânţa^† ta va stăpâni^†† cetăţile vrăjmaşilor ei.

Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în^* sămânţa ta, pentru că^** ai ascultat de porunca Mea!’”

Avraam s-a întors la slugile sale şi s-au sculat şi au plecat împreună la Beer-Şeba^*, căci Avraam locuia la Beer-Şeba.

După aceste lucruri, i s-a spus lui Avraam: „Iată, Milca^* a născut şi ea copii fratelui tău Nahor,

şi anume pe Uţ^*, întâiul său născut, pe Buz, fratele său, pe Chemuel, tatăl lui Aram,

pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaş, pe Iidlaf şi pe Betuel.

Betuel^* a născut pe Rebeca^**. Aceştia sunt cei opt fii pe care i-a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam.”

Ţiitoarea lui, numită Reuma, a născut şi ea pe Tebah, Gaham, Tahaş şi Maaca.