Avraam^* era bătrân, înaintat în vârstă, şi Domnul binecuvântase^** pe Avraam în orice lucru.

Avraam a zis celui mai bătrân^* rob din casa lui, care era îngrijitorul^** tuturor averilor lui: „Pune-ţi^†, te rog, mâna sub coapsa mea

şi te voi pune să juri^* pe Domnul Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului că^** nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniţilor în mijlocul cărora locuiesc,

ci^* te vei duce în ţara^** şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac.”

Robul i-a răspuns: „Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze în ţara aceasta. Va trebui să duc oare pe fiul tău în ţara de unde ai ieşit tu?”

Avraam i-a zis: „Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo!

Domnul Dumnezeul cerului, care^* m-a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, care mi-a vorbit şi mi-a jurat zicând: ‘Seminţei^** tale voi da ţara aceasta’, va^† trimite pe Îngerul Său înaintea ta, şi de acolo vei lua o nevastă fiului meu.

Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei^* fi dezlegat de jurământul acesta pe care te pun să-l faci. Cu niciun chip să nu duci însă acolo pe fiul meu.”

Robul şi-a pus mâna sub coapsa stăpânului său Avraam şi i-a jurat că are să păzească aceste lucruri.

Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său şi a plecat, având^* cu el toate lucrurile de preţ ale stăpânului său. S-a sculat şi a plecat în Mesopotamia, în cetatea^** lui Nahor.

A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile^* să scoată apă.

Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul^* stăpânului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbândă^** astăzi şi îndură-Te de stăpânul meu Avraam.

Iată, stau^* lângă izvorul acesta de apă, şi fetele^** oamenilor din cetate vin să scoată apă.

Fă ca fata căreia îi voi zice: ‘Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau’ şi care va răspunde: ‘Bea şi am să dau de băut şi cămilelor tale’ să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Şi prin aceasta^* voi cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpânul meu.”

Nu sfârşise el încă de vorbit şi a ieşit cu vadra pe umăr Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi^*, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam.

Fata era^* foarte frumoasă, era fecioară şi niciun bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a coborât la izvor, şi-a umplut vadra şi s-a suit iarăşi.

Robul a alergat înaintea ei şi a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta.”

„Bea, domnul meu”, a răspuns^* ea. Şi s-a grăbit de a plecat vadra pe mână şi i-a dat să bea.

După ce i-a dat şi a băut de s-a săturat, a zis: „Am să scot apă şi pentru cămilele tale, până vor bea şi se vor sătura.”

A vărsat în grabă vadra în adăpătoare şi a alergat iarăşi la fântână ca să scoată apă şi a scos pentru toate cămilele lui.

Omul o privea cu mirare şi fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul^* a făcut să-i izbutească sau nu călătoria.

Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă^* de aur de greutatea unei jumătăţi de siclu şi două brăţări grele de zece sicli de aur.

Şi a zis: „A cui fată eşti? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămânem peste noapte?”

Ea a răspuns: „Eu sunt^* fata lui Betuel, fiul Milcăi şi al lui Nahor.”

Şi i-a zis mai departe: „Avem paie şi nutreţ din belşug şi este şi loc de găzduit peste noapte.”

Atunci, omul^* a plecat capul şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului,

zicând: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul^* stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea^** şi credincioşia Lui faţă de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptat^† în casa fraţilor stăpânului meu.”

Fata a alergat şi a istorisit mamei sale acasă cele întâmplate.

Rebeca avea un frate, numit Laban^*. Şi Laban a alergat afară la omul acela, la izvor.

Văzuse veriga şi brăţările în mâinile surorii sale şi auzise pe soră-sa Rebeca spunând: „Aşa mi-a vorbit omul acela.” A venit dar la omul acela, care stătea lângă cămile la izvor,

şi a zis: „Vino, binecuvântatul^* Domnului! Pentru ce stai afară? Am pregătit casa şi am pregătit un loc pentru cămile.”

Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat^* paie şi nutreţ cămilelor şi a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia şi ale oamenilor care erau cu el.

Apoi, i-a dat să mănânce. Dar el a zis: „Nu mănânc^* până nu voi spune ce am de spus.” „Vorbeşte!” a zis Laban.

Atunci, el a zis: „Eu sunt robul lui Avraam.

Domnul a umplut^* de binecuvântări pe stăpânul meu, care a ajuns la mare propăşire. I-a dat oi şi boi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi măgari.

Sara, nevasta stăpânului meu, a născut^* la bătrâneţe un fiu stăpânului meu şi lui i-a dat el tot ce are.

Stăpânul^* meu m-a pus să jur şi a zis: ‘Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniţilor, în ţara cărora locuiesc,

ci^* să te duci în casa tatălui meu şi la rudele mele, ca de acolo să iei nevastă fiului meu.’

Eu^* am zis stăpânului meu: ‘Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze.’

Şi el mi-a răspuns^*: ‘Domnul, înaintea^** căruia umblu, va trimite pe Îngerul Său cu tine şi-ţi va da izbândă în călătorie şi vei lua fiului meu o nevastă din rudele şi din casa tatălui meu.

Vei^* fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci dacă te vei duce la rudele mele şi, dacă nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci.’

Eu am ajuns azi la izvor şi am zis: ‘Doamne^*, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă binevoieşti să-mi dai izbândă în călătoria pe care o fac,

iată, eu^* stau la izvorul de apă, şi fata care va ieşi să scoată apă şi căreia îi voi zice: «Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta»

şi care îmi va răspunde: «Bea tu însuţi şi voi da de băut şi cămilelor tale», fata aceea să fie nevasta pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!’

Înainte^* de a sfârşi de vorbit^** în inima mea, iată că a ieşit Rebeca cu vadra pe umăr, s-a coborât la izvor şi a scos apă. Eu i-am zis: ‘Dă-mi să beau, te rog.’

Ea s-a grăbit, şi-a plecat vadra deasupra umărului şi a zis: ‘Bea şi voi da de băut şi cămilelor tale.’ Am băut şi a dat de băut şi cămilelor mele.

Eu am întrebat-o şi am zis: ‘A cui fată eşti?’ Ea a răspuns: ‘Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor şi al Milcăi.’ I-am pus^* veriga în nas şi brăţările la mâini.

Apoi am plecat^* capul, m-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului şi am binecuvântat pe Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui^** stăpânului meu pentru fiul lui.

Acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă^* şi credincioşie faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăşi, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga.”

Laban şi Betuel, drept răspuns, au zis: „De la Domnul^* vine lucrul acesta; noi nu-ţi mai putem spune^** nici rău, nici bine.

Iată, Rebeca este^* înaintea ta; ia-o şi du-te, ca să fie nevasta fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul.”

Când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat^* cu faţa la pământ înaintea Domnului.

Şi robul a scos scule^* de argint, scule de aur şi îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecăi; a dat, de asemenea, daruri bogate^** fratelui său şi mamei sale.

După aceea, au mâncat şi au băut, el şi oamenii care erau împreună cu el, şi s-au culcat. Dimineaţa când s-au sculat, robul a zis: „Lăsaţi-mă^* să mă întorc la stăpânul meu.”

Fratele şi mama fetei au zis: „Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece.”

El le-a răspuns: „Nu mă opriţi, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în călătoria mea; lăsaţi-mă să plec şi să mă duc la stăpânul meu.”

Atunci, ei au răspuns: „Să chemăm pe fată şi s-o întrebăm.”

Au chemat dar pe Rebeca şi i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?” „Da, vreau”, a răspuns ea.

Şi au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica^* ei, cu robul lui Avraam şi cu oamenii lui.

Au binecuvântat pe Rebeca şi i-au zis: „O, sora noastră, să ajungi mama^* a mii de zeci de mii şi sămânţa^** ta să stăpânească cetăţile vrăjmaşilor săi!”

Rebeca s-a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile şi au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca şi a plecat.

Isaac se întorsese de la fântâna^* Lahai-Roi, căci locuia în ţara de miazăzi.

Într-o seară, când Isaac ieşise să cugete în taină^* pe câmp, a ridicat ochii şi s-a uitat; şi iată că veneau nişte cămile.

Rebeca a ridicat şi ea ochii, a văzut pe Isaac şi s-a dat^* jos de pe cămilă.

Şi a zis robului: „Cine este omul acesta care vine înaintea noastră pe câmp?” Robul a răspuns: „Este stăpânul meu!” Atunci, ea şi-a luat marama şi s-a acoperit.

Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse.

Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, şi el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat^* Isaac pentru pierderea mamei sale.