Isaac a chemat pe Iacov, l-a binecuvântat^* şi i-a dat porunca aceasta: „Să^** nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan.

Scoală-te^*, du-te la Padan-Aram^**, în casa lui Betuel^†, tatăl mamei tale, şi ia-ţi de acolo o nevastă dintre fetele lui Laban^††, fratele mamei tale.

Dumnezeul^* cel Atotputernic să te binecuvânteze, să te facă să creşti şi să te înmulţeşti, ca să ajungi o ceată de noroade!

Să-ţi dea binecuvântarea^* lui Avraam, ţie şi seminţei tale cu tine, ca să stăpâneşti ţara în care locuieşti^** ca străin şi pe care a dat-o lui Avraam.”

Şi Isaac a trimis pe Iacov, care s-a dus la Padan-Aram, la Laban, fiul lui Betuel, Arameul, fratele Rebecăi, mama lui Iacov şi a lui Esau.

Esau a văzut că Isaac binecuvântase pe Iacov şi-l trimisese la Padan-Aram, ca să-şi ia nevastă de acolo, şi că, binecuvântându-l, îi dăduse porunca aceasta: „Să nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan.”

A văzut că Iacov ascultase de tatăl său şi de mama sa şi plecase la Padan-Aram.

Esau a înţeles^* astfel că fetele lui Canaan nu-i plăceau tatălui său Isaac.

Şi Esau s-a dus la Ismael. El a mai luat de nevastă, pe lângă nevestele pe care le avea, pe Mahalat^*, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, şi sora lui Nebaiot^**.

Iacov a plecat din Beer-Şeba^* şi şi-a luat drumul spre Haran^**.

A ajuns într-un loc unde a rămas peste noapte, căci asfinţise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătâi şi s-a culcat în locul acela.

Şi a visat^* o scară rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer. Îngerii^** lui Dumnezeu se suiau şi se coborau pe scara aceea.

Şi Domnul^* stătea deasupra ei şi zicea: „Eu^** sunt Domnul Dumnezeul tatălui tău Avraam şi Dumnezeul lui Isaac. Pământul^† pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale.

Sămânţa ta va fi ca pulberea^* pământului; te vei întinde^** la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine şi în sămânţa ta.

Iată, Eu^* sunt cu tine; te voi păzi^** pretutindeni pe unde vei merge şi te voi aduce^† înapoi în ţara aceasta, căci nu te voi părăsi^†† până^*† nu voi împlini ce-ţi spun.”

Iacov s-a trezit din somn şi a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul^* acesta, şi eu n-am ştiut.”

I-a fost frică şi a zis: „Cât de înfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!”

Şi Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese căpătâi, a pus-o ca stâlp^* de aducere aminte şi a turnat^** untdelemn pe vârful ei.

A dat locului^* acestuia numele Betel, dar mai înainte cetatea se chema Luz.

Iacov^* a făcut o juruinţă şi a zis: „Dacă^** va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine^† să mănânc şi haine să mă îmbrac

şi dacă mă voi întoarce^* în pace în casa tatălui meu, atunci^** Domnul va fi Dumnezeul meu;

piatra aceasta pe care am pus-o ca stâlp de aducere aminte va fi casa lui Dumnezeu^* şi Îţi voi da a zecea parte din tot^** ce-mi vei da.”