Împăcarea lui Iacov cu Esau
Iacov a ridicat ochii şi s-a uitat, şi iată că Esau* venea cu patru sute de oameni. Atunci a împărţit copiii între Lea, Rahela şi cele două roabe.
A pus în frunte roabele cu copiii lor, apoi pe Lea cu copiii ei şi la urmă pe Rahela cu Iosif.
Esau* a alergat înaintea lui, l-a îmbrăţişat, i s-a aruncat** pe grumaz şi l-a sărutat. Şi au plâns.
Roabele s-au apropiat cu copiii lor şi s-au aruncat cu faţa la pământ.
Lea şi copiii ei, de asemenea, s-au apropiat şi s-au aruncat cu faţa la pământ. În urmă s-au apropiat Iosif şi Rahela şi s-au aruncat cu faţa la pământ.
Esau a zis: „Eu am din belşug; păstrează, frate, ce este al tău.”
Şi Iacov a răspuns: „Nu, te rog, dacă am căpătat trecere înaintea ta, primeşte darul acesta din mâna mea, căci* m-am uitat la faţa ta cum se uită cineva la Faţa lui Dumnezeu, şi tu m-ai primit cu bunăvoinţă.
Primeşte deci* darul meu care ţi-a fost adus, fiindcă Dumnezeu m-a umplut de bunătăţi şi am de toate.” Astfel a stăruit** de el, şi Esau a primit.
Esau a zis: „Haidem să plecăm şi să pornim la drum; eu voi merge înaintea ta.”
Iacov i-a răspuns: „Domnul meu vede că copiii sunt micşori şi am oi şi vaci fătate; dacă le-am sili la drum o singură zi, toată turma va pieri.
Domnul meu s-o ia înaintea robului său, şi eu voi veni încet pe urmă, la pas cu turma, care va merge înaintea mea, şi la pas cu copiii, până voi ajunge la domnul meu în Seir*.”
Esau a zis: „Vreau să las cu tine măcar o parte din oamenii mei.” Şi Iacov a răspuns: „Pentru ce aceasta? Mi-ajunge să capăt trecere* înaintea ta, domnul meu!”
În aceeaşi zi, Esau a luat drumul înapoi la Seir.
Iacov se aşază la Sihem
Iacov a plecat mai departe la Sucot*. Şi-a zidit o casă şi a făcut colibe pentru turme. De aceea s-a dat locului aceluia numele Sucot** (Colibe).
Partea de ogor pe care îşi întinsese cortul a cumpărat-o* de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita.
Şi acolo a ridicat un altar, pe care l-a numit* El-Elohe-Israel (Domnul este Dumnezeul lui Israel).