Dumnezeu a zis lui Iacov: „Scoală-te, suie-te la Betel^*, locuieşte acolo şi ridică acolo un altar Dumnezeului care^** ţi S-a arătat când^† fugeai de fratele tău Esau.”

Iacov a zis casei^* lui şi tuturor celor ce erau cu el: „Scoateţi dumnezeii străini^** care sunt în mijlocul vostru, curăţiţi-vă^† şi schimbaţi-vă hainele,

ca să ne sculăm şi să ne suim la Betel, căci acolo voi ridica un altar Dumnezeului care^* m-a ascultat în ziua necazului meu şi^** care a fost cu mine în călătoria pe care am făcut-o.”

Ei au dat lui Iacov toţi dumnezeii străini care erau în mâinile lor şi cerceii^* pe care-i purtau în urechi. Iacov i-a îngropat în pământ, sub stejarul^** de lângă Sihem.

Apoi au plecat. Groaza^* lui Dumnezeu s-a răspândit peste cetăţile care-i înconjurau, aşa că locuitorii lor n-au urmărit pe fiii lui Iacov.

Iacov şi toţi cei ce erau cu el au ajuns la Luz^*, adică Betel, în ţara Canaan.

A zidit^* acolo un altar şi a numit locul acela El-Betel (Dumnezeul Betelului), căci acolo^** i Se descoperise Dumnezeu când fugea de fratele său.

Debora^*, doica Rebecăi, a murit şi a fost îngropată mai jos de Betel, sub stejarul căruia i s-a pus numele: „Stejarul jalei”.

Dumnezeu^* S-a arătat iarăşi lui Iacov după întoarcerea lui din Padan-Aram şi l-a binecuvântat.

Dumnezeu i-a zis: „Numele tău^* este Iacov, dar nu te vei mai chema Iacov, ci numele tău^** va fi Israel.” Şi i-a pus numele Israel.

Dumnezeu i-a zis: „Eu sunt^* Dumnezeul cel Atotputernic. Creşte şi înmulţeşte-te; un neam^** şi o mulţime de neamuri se vor naşte din tine şi chiar împăraţi vor ieşi din coapsele tale.

Ţie îţi voi da ţara pe^* care am dat-o lui Avraam şi lui Isaac şi voi da ţara aceasta seminţei tale după tine.”

Dumnezeu S-a înălţat^* de la el, în locul unde îi vorbise.

Şi Iacov a ridicat^* un stâlp de aducere aminte în locul unde îi vorbise Dumnezeu, un stâlp de piatră, pe care a adus o jertfă de băutură şi a turnat untdelemn.

Iacov a numit locul unde îi vorbise Dumnezeu, Betel^*.

Apoi au plecat din Betel şi mai era o depărtare bunicică până la Efrata, când Rahelei i-au venit durerile naşterii. A avut o naştere grea

şi, în timpul durerilor naşterii, moaşa i-a zis: „Nu te teme, căci^* mai ai un fiu!”

Şi, pe când îşi dădea ea sufletul, căci trăgea să moară, i-a pus numele Ben-Oni (Fiul durerii mele), dar tatăl său l-a numit Beniamin (Fiul dreptei).

Rahela^* a murit şi a fost îngropată pe drumul care duce la Efrata^**, sau Betleem.

Iacov a ridicat un stâlp pe mormântul ei: acesta este stâlpul de pe mormântul Rahelei, care este^* şi azi.

Israel a plecat mai departe şi şi-a întins cortul dincolo de Migdal-Eder^*.

Pe când locuia Israel în ţinutul acesta, Ruben s-a dus şi s-a culcat^* cu Bilha, ţiitoarea tatălui său. Şi Israel a aflat. Fiii lui Iacov erau în număr de doisprezece.

Fiii Leei: Ruben^*, întâiul născut al lui Iacov, Simeon, Levi, Iuda, Isahar şi Zabulon.

Fiii Rahelei: Iosif şi Beniamin.

Fiii Bilhei, roaba Rahelei: Dan şi Neftali.

Fiii Zilpei, roaba Leei: Gad şi Aşer. Aceştia sunt fiii lui Iacov, care i s-au născut în Padan-Aram.

Iacov a ajuns la tatăl său Isaac, la Mamre^*, la Chiriat-Arba^**, care este tot una cu Hebronul, unde locuiseră ca străini Avraam şi Isaac.

Zilele vieţii lui Isaac au fost de o sută optzeci de ani.

Isaac şi-a dat duhul şi a murit şi a fost^* adăugat la poporul său, bătrân şi sătul de zile. Fiii^** săi, Esau şi Iacov, l-au îngropat.