Iacov a locuit în ţara Canaan, unde^* locuise ca străin tatăl său.

Iată istoria lui Iacov:Iosif, la vârsta de şaptesprezece ani, păştea oile cu fraţii lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Şi Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele^*.

Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că îl născuse^* la bătrâneţe, şi i-a făcut o haină pestriţă.

Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toţi şi au început să-l^* urască. Nu puteau să-i spună nicio vorbă prietenească.

Iosif a visat un vis şi l-a istorisit fraţilor săi, care l-au urât şi mai mult.

El le-a zis: „Ia ascultaţi ce vis am visat!

Noi^* eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului şi iată că snopul meu s-a ridicat şi a stat în picioare, iar snopii voştri l-au înconjurat şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.”

Fraţii lui i-au zis: „Doar n-ai să împărăţeşti tu peste noi? Doar n-ai să ne cârmuieşti tu pe noi?” Şi l-au urât şi mai mult din pricina viselor lui şi din pricina cuvintelor lui.

Iosif a mai visat un alt vis şi l-a istorisit fraţilor săi. El a zis: „Am mai visat un vis! Soarele^*, luna şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pământ înaintea mea.”

L-a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Tatăl său l-a mustrat şi i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni eu, mama ta şi fraţii^* tăi să ne aruncăm cu faţa la pământ înaintea ta?”

Fraţii^* săi au început să-l pizmuiască, dar tatăl^** său a ţinut minte lucrurile acestea.

Fraţii lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor.

Israel a zis lui Iosif: „Fraţii tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimit la ei.” „Iată-mă, sunt gata”, a răspuns el.

Israel i-a zis: „Du-te, rogu-te, şi vezi dacă fraţii tăi sunt sănătoşi şi dacă oile sunt bine şi adu-mi veşti.” L-a trimis astfel din Valea Hebronului^* şi Iosif a ajuns la Sihem.

Pe când rătăcea pe câmp, l-a întâlnit un om. Omul acela l-a întrebat: „Ce cauţi?”

„Caut pe fraţii mei”, a răspuns Iosif. „Spune-mi^*, te rog, unde pasc ei oile?”

Şi omul acela a zis: „Au plecat de aici, căci i-am auzit spunând: ‘Haidem la Dotan^*.’” Iosif s-a dus după fraţii săi şi i-a găsit la Dotan.

Ei l-au zărit de departe şi, până să se apropie de ei, s-au sfătuit^* să-l omoare.

Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de vise!

Veniţi acum, să-l^* omorâm şi să-l aruncăm într-una din aceste gropi; vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică şi vom vedea ce se va alege de visele lui.”

Ruben^* a auzit lucrul acesta şi l-a scos din mâinile lor. El a zis: „Să nu-i luăm viaţa!”

Ruben le-a zis: „Să nu vărsaţi sânge, ci mai bine aruncaţi-l în groapa aceasta care este în pustie şi nu puneţi mâna pe el.” Căci avea de gând să-l scape din mâinile lor şi să-l aducă înapoi la tatăl său.

Când a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă pe care o avea pe el.

L-au luat şi l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea.

Apoi^* au şezut să mănânce. Ridicându-şi ochii, au văzut o ceată^** de ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămâie, cu leac alinător^† şi smirnă, pe care le duceau în Egipt.

Atunci, Iuda a zis fraţilor săi: „Ce vom câştiga să ucidem pe fratele nostru şi să-i ascundem^* sângele?

Veniţi mai bine să-l vindem ismaeliţilor şi să nu punem mâna^* pe el, căci este fratele^** nostru, carne^† din carnea noastră.” Şi fraţii lui l-au ascultat.

La trecerea negustorilor madianiţi^*, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă şi l-au vândut^** cu douăzeci^† de sicli de argint ismaeliţilor, care l-au dus în Egipt.

Ruben s-a întors la groapă şi iată că Iosif nu mai era în groapă. El şi-a rupt^* hainele,

s-a întors la fraţii săi şi a zis: „Băiatul nu mai este^*! Ce mă voi face eu?”

Ei au luat atunci haina^* lui Iosif şi, junghiind un ţap, i-au înmuiat haina în sânge.

Au trimis tatălui lor haina cea pestriţă, punând să-i spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.”

Iacov a cunoscut-o şi a zis: „Este haina fiului meu! O fiară^* sălbatică l-a mâncat! Da, Iosif a fost făcut bucăţi!”

Şi şi-a rupt^* hainele, şi-a pus un sac pe coapse şi a jelit multă vreme pe fiul său.

Toţi fiii şi toate fiicele lui au venit^* ca să-l mângâie, dar el nu voia să primească nicio mângâiere, ci zicea: „Plângând^** mă voi coborî la fiul meu, în Locuinţa morţilor.” Şi plângea astfel pe fiul său.

Madianiţii^* l-au vândut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui Faraon, şi anume căpetenia străjerilor.