Iosif a fost dus în Egipt, şi Potifar^*, dregătorul lui Faraon, căpetenia străjerilor, un egiptean, l-a cumpărat^** de la ismaeliţii care-l aduseseră acolo.

Domnul^* a fost cu Iosif, aşa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpânului său, egipteanul.

Stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el şi că Domnul făcea^* să-i meargă bine ori de ce se apuca.

Iosif^* a căpătat mare trecere înaintea stăpânului său, care l-a luat în slujba lui, l-a pus mai-mare peste^** casa lui şi i-a încredinţat tot ce avea.

De îndată ce Potifar l-a pus mai-mare peste casa lui şi peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat^* casa egipteanului din pricina lui Iosif, şi binecuvântarea Domnului a fost peste tot ce avea el: fie acasă, fie la câmp.

Egipteanul a lăsat pe mâinile lui Iosif tot ce avea şi n-avea altă grijă decât să mănânce şi să bea. Dar Iosif era frumos la statură^* şi plăcut la chip.

După câtăva vreme, s-a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe Iosif şi a zis: „Culcă-te^* cu mine!”

El n-a voit şi a zis nevestei stăpânului său: „Vezi că stăpânul meu nu-mi cere socoteală de nimic din casă şi mi-a dat pe mână tot ce are.

El nu este mai mare decât mine în casa aceasta şi nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentru că eşti nevasta lui. Cum^* aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc^** împotriva lui Dumnezeu?”

Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n-a voit să se culce şi să se împreune cu ea.

Într-o zi, când intrase în casă ca să-şi facă lucrul şi când nu era acolo niciunul din oamenii casei,

ea^* l-a apucat de haină, zicând: „Culcă-te cu mine!” El i-a lăsat haina în mână şi a fugit afară din casă.

Când a văzut ea că-i lăsase haina în mână şi fugise afară,

a chemat oamenii din casă şi le-a zis: „Vedeţi, ne-a adus un evreu ca să-şi bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat în gura mare.

Şi, când a văzut că ridic glasul şi strig, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.”

Şi a pus haina lui Iosif lângă ea până s-a întors acasă stăpânul lui.

Atunci i-a vorbit^* astfel: „Robul acela evreu pe care ni l-ai adus a venit la mine ca să-şi bată joc de mine.

Şi cum am ridicat glasul şi am ţipat, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.”

După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: „Iată ce mi-a făcut robul tău”, stăpânul lui Iosif s-a mâniat^* foarte tare.

A luat pe Iosif şi l-a aruncat^* în temniţă^**, în locul unde erau închişi întemniţaţii împăratului, şi astfel Iosif a stat acolo, în temniţă.

Domnul a fost cu Iosif şi Şi-a întins bunătatea peste el. L-a făcut^* să capete trecere înaintea mai-marelui temniţei.

Şi mai-marele temniţei a pus^* sub privegherea lui pe toţi întemniţaţii care erau în temniţă. Şi nimic nu se făcea acolo decât prin el.

Mai-marele temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mână, pentru că Domnul^* era cu el. Şi Domnul îi dădea izbândă în tot ce făcea.