După câtăva vreme, s-a întâmplat că paharnicul^* şi pitarul împăratului Egiptului au supărat pe stăpânul lor, împăratul Egiptului.

Faraon s-a mâniat^* pe cei doi dregători ai săi: pe mai-marele paharnicilor şi pe mai-marele pitarilor.

Şi^* i-a pus sub pază în casa căpeteniei străjerilor, în temniţă, în locul unde fusese închis Iosif.

Căpetenia străjerilor i-a pus sub supravegherea lui Iosif, care făcea de slujbă lângă ei, şi au stat mai multă vreme în temniţă.

Paharnicul şi pitarul împăratului Egiptului, care erau închişi în temniţă, au visat într-o noapte amândoi câte un vis, şi anume fiecare câte un vis care putea să capete o tălmăcire deosebită.

Iosif, când a venit dimineaţa la ei, s-a uitat la ei şi i-a văzut trişti.

Atunci a întrebat pe dregătorii lui Faraon, care erau cu el în temniţa stăpânului său, şi le-a zis: „Pentru ce aveţi o faţă aşa de posomorâtă azi?”

Ei i-au răspuns: „Am^* visat un vis şi nu este nimeni care să-l tălmăcească.” Iosif le-a zis: „Tălmăcirile^** sunt ale lui Dumnezeu. Istorisiţi-mi dar visul vostru.”

Mai-marele paharnicilor şi-a istorisit lui Iosif visul şi i-a zis: „În visul meu, se făcea că înaintea mea era o viţă.

Viţa aceasta avea trei mlădiţe. Când a început să dea lăstari, i s-a deschis floarea, şi ciorchinele au făcut struguri copţi.

Paharul lui Faraon era în mâna mea. Eu am luat strugurii, i-am stors în paharul lui Faraon şi am pus paharul în mâna lui Faraon.”

Iosif i-a zis: „Iată^* tălmăcirea visului. Cele trei mlădiţe^** sunt trei zile.

Peste trei zile, Faraon te^* va scoate din temniţă, te va pune iarăşi în slujba ta şi vei pune iarăşi paharul în mâna lui Faraon, cum obişnuiai mai înainte, când erai paharnicul lui.

Dar adu-ţi aminte^* şi de mine când vei fi fericit şi arată, rogu-te, bunătate^** faţă de mine; pune o vorbă bună pentru mine la Faraon şi scoate-mă din casa aceasta.

Căci am fost luat cu sila din ţara evreilor şi chiar aici^* n-am făcut nimic ca să fiu aruncat în temniţă.”

Mai-marele pitarilor, văzând că Iosif dăduse o tălmăcire îmbucurătoare, a zis: „Iată, şi în visul meu se făcea că port trei coşuri cu pâine albă pe capul meu.

În coşul de deasupra de tot erau tot felul de bucate pentru Faraon – prăjituri coapte în cuptor – şi păsările mâncau din coşul care era deasupra de tot, pe capul meu.”

Iosif a răspuns şi a zis: „Iată-i^* tălmăcirea. Cele trei coşuri sunt trei zile.

Peste trei zile^*, Faraon îţi va lua capul, te va spânzura de un lemn, şi carnea ţi-o vor mânca păsările.”

A treia zi, era ziua naşterii^* lui Faraon. El a dat un ospăţ^** tuturor slujitorilor săi şi a scos afară^† din temniţă pe mai-marele paharnicilor şi pe mai-marele pitarilor, în faţa slujitorilor săi:

pe mai-marele paharnicilor l-a pus^* iarăşi în slujba lui de paharnic, ca să pună paharul^** în mâna lui Faraon,

iar pe mai-marele pitarilor l-a spânzurat^*, după tălmăcirea pe care le-o dăduse Iosif.

Mai-marele paharnicilor nu^* s-a mai gândit însă la Iosif. L-a uitat.