Foametea bântuia^* greu în ţară.

Când au isprăvit de mâncat grâul pe care-l aduseseră din Egipt, Iacov a zis fiilor săi: „Duceţi-vă iarăşi şi cumpăraţi-ne ceva merinde.”

Iuda i-a răspuns: „Omul acela ne-a spus curat: ‘Să nu-mi mai vedeţi faţa dacă fratele vostru^* nu va fi cu voi.’

Dacă vrei deci să trimiţi pe fratele nostru cu noi, ne vom coborî şi-ţi vom cumpăra merinde.

Dar, dacă nu vrei să-l trimiţi, nu ne vom coborî, căci omul acela ne-a spus: ‘Să nu-mi mai vedeţi faţa dacă fratele vostru nu va fi cu voi!’”

Israel a zis atunci: „Pentru ce mi-aţi făcut un astfel de rău şi aţi spus omului aceluia că mai aveţi un frate?”

Ei au răspuns: „Omul acela ne-a întrebat despre noi şi familia noastră şi a zis: ‘Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?’ Şi noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi să ştim că are să zică: ‘Aduceţi pe fratele vostru’?”

Iuda a zis tatălui său Israel: „Trimite copilul cu mine, ca să ne sculăm şi să plecăm, şi vom trăi şi nu vom muri, noi, tu şi copiii noştri.

Răspund eu pentru el; ai să-l ceri înapoi din mâna mea. Dacă^* nu-l voi aduce înapoi la tine şi dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu faţă de tine pentru totdeauna.

Căci, dacă n-am mai fi zăbovit, de două ori ne-am fi întors până acum.”

Israel, tatăl lor, le-a zis: „Fiindcă trebuie, faceţi aşa. Luaţi-vă în saci ceva din cele mai bune roade ale ţării, ca să duceţi^* un dar omului aceluia, şi anume: puţin leac alinător^** şi puţină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri şi migdale.

Luaţi cu voi argint îndoit şi duceţi înapoi argintul pe^* care vi-l puseseră la gura sacilor: poate că a fost o greşeală.

Luaţi şi pe fratele vostru, sculaţi-vă şi întoarceţi-vă la omul acela.

Dumnezeul cel Atotputernic să vă facă să căpătaţi trecere înaintea omului aceluia şi să lase să se întoarcă împreună cu voi pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin! Iar eu, dacă^* trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!”

Au luat darul; au luat cu ei argint îndoit, precum şi pe Beniamin; s-au sculat, s-au coborât în Egipt şi s-au înfăţişat înaintea lui Iosif.

Cum a văzut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului^* său: „Bagă pe oamenii aceştia în casă, taie vite şi găteşte, căci oamenii aceştia au să mănânce cu mine la amiază.”

Omul acela a făcut ce-i poruncise Iosif şi a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif.

Ei s-au temut când au văzut că-i bagă în casa lui Iosif şi au zis: „Ne bagă înăuntru din pricina argintului pus în sacii noştri data trecută; vor să se năpustească peste noi ca să ne ia robi şi să pună mâna pe măgarii noştri.”

S-au apropiat de economul casei lui Iosif şi au intrat în vorbă cu el la uşa casei

şi au zis: „Domnule^*, noi ne-am mai coborât o dată aici, ca să cumpărăm merinde.

Apoi, când am ajuns^* la locul unde trebuia să rămânem peste noapte, ne-am deschis sacii şi iată că argintul fiecăruia era la gura sacului său – argintul nostru, după greutatea lui – şi l-am adus înapoi cu noi.

Am adus şi alt argint, ca să cumpărăm merinde. Nu ştim cine a pus argintul în sacii noştri.”

Economul a răspuns: „Fiţi pe pace! Nu vă temeţi de nimic. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus pe ascuns o comoară în saci. Argintul vostru a trecut prin mâinile mele.” Şi le-a adus şi pe Simeon.

Omul acesta i-a băgat în casa lui Iosif; le-a dat apă^* de şi-au spălat picioarele; a dat şi nutreţ măgarilor lor.

Ei şi-au pregătit darul până la venirea lui Iosif, la amiază, căci aflaseră că au să mănânce la el.

Când a ajuns Iosif acasă, i-au dat darul pe care i-l aduseseră şi s-au aruncat cu faţa la pământ^* înaintea lui.

El i-a întrebat de sănătate şi a zis: „Bătrânul vostru tată, de care aţi vorbit^*, este sănătos? Mai trăieşte?”

Ei au răspuns: „Robul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăieşte încă.” Şi s-au plecat^* şi s-au aruncat cu faţa la pământ.

Iosif a ridicat ochii şi, aruncând o privire spre frate-său Beniamin, fiul mamei^* sale, a zis: „Acesta este fratele vostru cel tânăr despre care mi-aţi vorbit^**?” Şi a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!”

Iosif a isprăvit repede, căci i se rupea inima^* pentru fratele său şi simţea nevoia să plângă; a intrat degrabă într-o odaie şi a plâns^** acolo.

După ce s-a spălat pe faţă, a ieşit din odaie şi, silindu-se să se stăpânească, a zis: „Aduceţi^* de mâncare!”

Au adus de mâncare lui Iosif deoparte şi fraţilor lui deoparte; egiptenilor care mâncau cu el le-au adus, de asemenea, mâncare deoparte, căci egiptenii nu puteau să mănânce cu evreii, fiindcă lucrul acesta pentru ei este o urâciune^*.

Fraţii lui Iosif s-au aşezat la masă în faţa lui: de la întâiul născut, după dreptul lui de întâi născut, şi până la cel mai tânăr, aşezaţi după vârstă; şi se uitau unii la alţii cu mirare.

Iosif a pus să le dea din bucatele care erau înaintea lui, iar Beniamin a căpătat de cinci ori^* mai mult decât ceilalţi. Şi au băut şi s-au veselit împreună cu el.