Iosif a dat următoarea poruncă economului casei lui: „Umple cu merinde sacii oamenilor acestora cât vor putea să ducă şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său.

Să pui şi paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tânăr, împreună cu argintul cuvenit pentru preţul grâului lui.” Economul a făcut cum îi poruncise Iosif.

Dimineaţa, cum s-a crăpat de ziuă, au dat drumul oamenilor acestora împreună cu măgarii lor.

Dar abia ieşiseră din cetate şi nu se depărtaseră deloc de ea, când Iosif a zis economului său: „Scoală-te, aleargă după oamenii aceia şi, când îi vei ajunge, să le spui: ‘Pentru ce aţi răsplătit binele cu rău?

De ce aţi furat paharul din care bea domnul meu şi de care se slujeşte pentru ghicit? Rău aţi făcut că v-aţi purtat astfel.’”

Economul i-a ajuns şi le-a spus aceste cuvinte.

Ei i-au răspuns: „Domnule, pentru ce vorbeşti astfel? Să ferească Dumnezeu pe robii tăi să fi săvârşit o asemenea faptă!

Iată, noi ţi-am adus din ţara Canaanului argintul^* pe care l-am găsit la gura sacilor noştri. Cum am fi putut să furăm argint sau aur din casa domnului tău?

Să moară acela^* dintre robii tăi la care se va găsi paharul şi noi înşine să fim robi ai domnului nostru!”

El a zis: „Fie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi paharul să fie robul meu, iar voi veţi fi nevinovaţi.”

Îndată, şi-a coborât fiecare sacul la pământ. Fiecare şi-a deschis sacul.

Economul i-a scotocit, începând cu cel mai în vârstă şi sfârşind cu cel mai tânăr, şi paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin.

Ei şi-au rupt^* hainele, şi-a încărcat fiecare măgarul şi s-au întors în cetate.

Iuda şi fraţii lui au ajuns la casa lui Iosif pe când era el încă acolo şi s-au aruncat^* cu faţa la pământ înaintea lui.

Iosif le-a zis: „Ce faptă aţi făcut? Nu ştiţi că un om ca mine are putere să ghicească?”

Iuda a răspuns: „Ce să mai spunem domnului nostru? Cum să mai vorbim? Cum să ne mai îndreptăţim? Dumnezeu a dat pe faţă nelegiuirea robilor tăi. Iată-ne robi^* ai domnului nostru: noi şi acela la care s-a găsit paharul.”

Dar Iosif a zis: „Să mă^* ferească Dumnezeu să fac aşa ceva! Omul la care s-a găsit paharul va fi robul meu, dar voi suiţi-vă înapoi în pace la tatăl vostru.”

Atunci, Iuda s-a apropiat de Iosif şi a zis: „Te rog, domnul meu, dă voie robului tău să spună o vorbă domnului meu şi să nu te mânii^* pe robul tău! Căci tu eşti ca Faraon.

Domnul meu a întrebat pe robii săi, zicând: ‘Mai trăieşte tatăl vostru şi mai aveţi vreun frate?’

Noi am răspuns domnului meu: ‘Avem un tată bătrân şi un frate tânăr, copil^* făcut la bătrâneţea lui; băiatul acesta avea un frate care a murit şi care era de la aceeaşi mamă; el a rămas singur şi tatăl lui îl iubeşte.’

Tu ai spus robilor tăi: ‘Aduceţi-l la mine^* ca să-l văd cu ochii mei.’

Noi am răspuns domnului meu: ‘Băiatul nu poate părăsi pe tatăl său; dacă-l va părăsi, tatăl său are să moară.’

Tu ai spus robilor tăi: ‘Dacă^* nu se va coborî şi fratele vostru împreună cu voi, să nu-mi mai vedeţi faţa.’

Când ne-am suit la tatăl meu, robul tău, i-am spus cuvintele domnului meu.

Tatăl nostru^* a zis: ‘Duceţi-vă iarăşi să ne cumpăraţi ceva merinde.’

Noi am răspuns: ‘Nu putem să ne ducem, dar, dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi, ne vom duce, căci nu putem vedea faţa omului aceluia decât dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi.’

Robul tău, tatăl nostru, ne-a zis: ‘Voi ştiţi că nevastă-mea^* mi-a născut doi fii.

Unul a ieşit de la mine şi cred că a fost sfâşiat, negreşit^*, de fiare, căci nu l-am mai văzut până astăzi.

Dacă-mi mai luaţi şi pe acesta^* şi i se va întâmpla vreo nenorocire, cu durere îmi veţi coborî bătrâneţile în Locuinţa morţilor.’

Acum, dacă mă voi întoarce la robul tău, tatăl meu, fără să avem cu noi băiatul de sufletul căruia este nedezlipit^* sufletul lui,

el are să moară când va vedea că băiatul nu este, şi robii tăi vor coborî cu durere în Locuinţa morţilor bătrâneţile robului tău, tatăl nostru.

Căci robul tău s-a pus chezaş pentru copil şi a zis tatălui meu: ‘Dacă^* nu-l voi aduce înapoi la tine, vinovat să fiu pentru totdeauna faţă de tatăl meu.’

Îngăduie^* dar, te rog, robului tău să rămână în locul băiatului, ca rob al domnului meu, iar băiatul să se suie înapoi cu fraţii săi.

Cum mă voi putea sui eu la tatăl meu dacă băiatul nu este cu mine? Ah! să nu văd mâhnirea tatălui meu!”