După aceea, au venit şi au spus lui Iosif: „Tatăl tău este bolnav.” Şi Iosif a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase şi Efraim.

Au dat de ştire lui Iacov şi i-au spus: „Iată că fiul tău Iosif vine la tine.” Şi Israel şi-a adunat puterile şi s-a aşezat pe pat.

Iacov a zis lui Iosif: „Dumnezeul cel Atotputernic mi S-a arătat la Luz^*, în ţara Canaan, şi m-a binecuvântat.

El mi-a zis: ‘Te voi face să creşti, te voi înmulţi şi voi face din tine o ceată de popoare; voi da ţara aceasta seminţei tale după tine, ca s-o stăpânească pentru totdeauna^*.’

Acum, cei doi fii care ţi s-au născut în ţara Egiptului, înainte de venirea mea la tine, în Egipt, vor fi ai mei^*; Efraim şi Manase vor fi ai mei, ca şi Ruben şi Simeon.

Dar copiii pe care i-ai născut după ei vor fi ai tăi; ei vor purta numele fraţilor lor în partea lor de moştenire.

La întoarcerea mea din Padan, Rahela^* a murit pe drum lângă mine, în ţara Canaan, la o depărtare bunicică de Efrata, şi am îngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem.”

Israel s-a uitat la fiii lui Iosif şi a zis: „Cine sunt aceştia?”

Iosif a răspuns tatălui său: „Sunt^* fiii mei pe care mi i-a dat Dumnezeu aici.” Israel a zis: „Apropie-i, te rog, de mine, ca să-i binecuvântez^**.”

Ochii^* lui Israel erau îngreuiaţi de bătrâneţe, aşa că nu mai putea să vadă. Iosif i-a apropiat de el, şi Israel i-a sărutat^** şi i-a îmbrăţişat.

Israel a zis lui Iosif: „Nu credeam^* că am să-ţi mai văd faţa şi iată că Dumnezeu m-a făcut să-ţi văd şi sămânţa.”

Iosif i-a dat la o parte de lângă genunchii tatălui său şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.

Apoi Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim cu mâna dreaptă, la stânga lui Israel, şi pe Manase cu mâna stângă, la dreapta lui Israel, şi i-a adus aproape de el.

Israel şi-a întins mâna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase; înadins şi-a încrucişat^* mâinile astfel, căci Manase era cel dintâi născut.

A binecuvântat^* pe Iosif şi a zis: „Dumnezeul înaintea căruia au umblat părinţii mei Avraam şi Isaac, Dumnezeul care m-a călăuzit de când m-am născut până în ziua aceasta,

Îngerul^* care m-a izbăvit de orice rău, să binecuvânteze pe copiii aceştia! Ei să poarte numele^** meu şi numele părinţilor mei Avraam şi Isaac şi să se înmulţească foarte mult în mijlocul ţării!”

Lui Iosif nu i-a venit bine când a văzut că tatăl său îşi pune^* mâna dreaptă pe capul lui Efraim, de aceea a apucat mâna tatălui său ca s-o ia de pe capul lui Efraim şi s-o îndrepte pe al lui Manase.

Şi Iosif a zis tatălui său: „Nu aşa, tată, căci acela este cel întâi născut; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui.”

Tatăl său n-a vrut, ci a zis: „Ştiu^*, fiule, ştiu; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic^** va fi mai mare decât el şi sămânţa lui va ajunge o ceată de neamuri.”

El i-a binecuvântat în ziua aceea şi a zis: „Numele tău îl vor întrebuinţa israeliţii când vor binecuvânta^*, zicând: ‘Dumnezeu să Se poarte cu tine cum S-a purtat cu Efraim şi cu Manase!’” Şi a pus astfel pe Efraim înaintea lui Manase.

Israel a zis lui Iosif: „Iată că în curând am să mor! Dar Dumnezeu^* va fi cu voi şi vă va aduce înapoi în ţara părinţilor voştri.

Îţi^* dau mai mult decât fraţilor tăi – o parte pe care am luat-o din mâna amoriţilor^** cu sabia mea şi cu arcul meu.”